Conacul Bellu va zice ceva? Eu nu auzisem de el pana acum vreo luna cand, fiind in vizita la Muzeul Memorial Nicoale Iorga de la Valenii de Munte, am inceput o discutie cu ghidul de acolo despre cum la muzee nu ni se prea spun povesti si e totul foarte sec. Din vorba in vorba am ajuns si la subiectul “ce se mai poate vizita in jud. Prahova” si domnisoara ne-a recomandat sa mergem sa vedem Conacul Bellu. A trebuit sa o intreb de doua ori cum se numeste ca sa ma asigur ca mi-am notat corect, atat de strain imi suna.

Asa se face ca am ajuns in Urlati intr-o sambata dupa amiaza. Am gasit indicatoare doar pana la un anumit punct, dupa care am bajbait pe un deal ba urcand, ba coborand. Pana la urma ne-am oprit in fata unui zid alb, destul de impunator, care ar fi putut sa ascunda un conac “baronesc”. Nu ne-am lasat descurajati vazand ca in spatele sau se afla un parc cu leagane si am inaintat pe o poteca pietruita ce mergea prin padure. Dupa nici cinci minute in fata noastra se afla o poenita si o casa alba cu tamplarie din lemn negru si o gradina ingrijita, plina cu flori de toate culorile.

Am fost nevoiti sa asteptam ghidul care conducea un grup prin muzeu si eu una nu m-as mai fi ridicat de pe veranda casei. A fost o placere sa admir curtea, poienita si padurea vecina, sa ascult ciripitul pasarilor si sa respir aerul curat.

Pe langa zona superba in care e amplasat, Conacul Bellu este deosebit si pentru ca se numara printre putinele muzee care expun mobila si obiecte decorative ce au apartinut celor care au locuit aici. Este vorba despre familia Bellu, originara din Macedonia, care a venit in Tara Romaneasca in jurul anului 1780. Din ansamblul original faceau parte palatul, bucataria, biserica si cladirea mica. Aceasta din urma este singura care s-a pastrat de-a lungul vremii si este cea care gazduieste muzeul de azi.

Desi ghidul nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor noastre – au fost momente in care mi-as fi dorit sa nu existe – am ramas cu o impresie foarte placuta. Fiecare camera isi spune singura povestea, iar dintre toate cel mai mult mi-au placut camera orientala cu narghilele si pantofii cu clopotei ai dansatoarelor din buric, dormitorul cu patul imens de baldachin si salonul japonez. A fost interesanta si incursiunea in crama conacului, ultima incapere care se viziteaza in turul ghidat.

Iar daca va intrebati ce e cu titlul, acum cativa ani, cand muzeul a fost inchis pentru reparatii, localnicii spuneau ca aud zgomnote ciudate venind din podul conacului si credeau ca e bantuit de o fantoma. Au presupus ca e vorba de cea a Odettei Bellu, sotie chinuita de infidelitatile sotului sau care nu si-a gasit linistea nici dupa trecerea in nefiinta.

Noi nu ne-am intalnit cu fantoma de la conac, dar ne-a placut ce am vazut si va recomand cu incredere muzeul. E ideal pentru o iesire scurta, de weekend, daca sunteti din Bucuresti sau imprejurimi.

Intrare: 8 RON
Program: marti – duminica, intre 9:00 – 17:00
Telefon: 0244-271721

S-ar putea sa te intereseze si:

• Ghid de calatorie pentru Romania – la chioşcuri pe 3 septembrie 2010, numai cu ziarul Adevărul
• Bucuresti sau Brasov? Voi ce-ati alege?
• Cheile Turzii – doza de aer curat de langa Turda
• Cum să nu ajungi în Târgovişte – II – 1 cal > 50 cai
• Cum să nu ajungi în Târgovişte – I – Dimineaţa lui Vasco da Gama