Lyon, capitala gastronomiei în google search

De câte ori dau căutare pe google după cuvântul "gastronomie", găsesc invariabil site-uri în care Lyon-ul e denumit "capitala gastronomiei". Am avut exact o zi pentru a vizita Lyon-ul, aşa că nu puteam să ratez ocazia de a vedea dacă e chiar aşa. O zi în care am descoperit convivialitatea halelor lioneze, bucătăria lui Paul Bocuse, bucuria vizuală oferită de mirodeniile de la târgul de gastronomie şi ..în loc de cireaşa de pe tort : MAC (nuuu, nu Mc Donalds ! Muzeul de Artă Contemporană)…

Convivialitate şi stridii la halele lioneze

La halele lioneze am acceptat fără nici un entuziasm să merg. Îmi imaginam deja mirosul urât care o să mă întâmpine, îngrămădeala din piețele noastre, sordidul sau banalul vânzării de legume şi carne.

Intrarea nu promite nimic bun…şi nici primele standuri. Ok, o piață puțin mai frumoasă…ok, fiecare are standul lui cu firmă…so what? Tot auto-convingându-mă că nu e nimic de văzut mă trezesc în fața unor roți enorme de brânză. Sunt luată pe nepregătite de varietatea de brânzeturi, de foie-gras, de carne, peşte şi dulciuri din vitrine..

Dar nu asta e cel mai interesant la halele din Lyon. Ceea ce e inedit e atmosfera de convivialitate şi de plăcere de a te uita, a degusta şi mai ales a comenta ! E un fel de comunicare plină de simplitate şi de firesc între comercianți şi cumpărători. Totul e proaspăt, aşezat cu grijă, fără inutile pretenții estetice. Mirosul puternic, de brânzeturi (franțuzeşti !), peşte, stridii, scoici nu te deranjează, ci te "întoarce"  la o lume curată, simplă…

Dar ce m-a lăsat cu gura căscată a fost consumul de stridii chiar acolo, în piață : comerciantii îți pun pe o farfurie plină de gheață sfărâmată mărunt stridii şi bucăți de lămâie, de consumat cu un pahar de vin alb, cu prietenii în jurul unei mese rotunde…şi te simți ca pe malul mării, printre pescarii care te îmbie să guşti din captura proaspătă…

Bucătăria deschisă a lui Paul Bocuse (La Cuisine des Voyages - EST)

În schimb acceptasem cu încântare să merg la un restaurant al lui Paul Bocuse. Nu ştiți cine e Bocuse ? Ei bine, este unul din chef-ii (bucătar haute cuisine) cei mai renumiți ai Franței contemporane. Nu mi s-a părut prea scump meniul (adică felul unu şi un desert) cu 20 de euro.

Destul de emoționată (e prima oară când intru într-un restaurant în Franța) am deschis uşa aşa-numitului "La Cuisine des Voyages", situat în Gara de Est a Lyon-ului…şi am intrat într-o lume de poveste.

Un domn îmbrăcat într-un costum impecabil ne-a întâmpinat cu un zâmbet la fel de impecabil şi ne-a spus cordial că dacă nu avem rezervare trebuie să aşteptăm cam 25 de minute.

Păi, unde era să plecăm când povestea abia începea ? În timp ce colegele mele răsfoiau meniul, eu nu-mi puteam desprinde ochii de bucătăria…la vedere. Mâncarea nu vine de undeva din spate, preparată "cine ştie cum". Procesul gătitului se desfăşoara la scenă deschisă.

Bucătarii, impecabil îmbrăcați şi toți cu toque înaltă pe cap, aşa cum a fost ea are-inventată de Carême (alt bucătar celebru, care a revoluționat regulile bucătăriei – sfârşit de secol XVIII, început de secol XIX), nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât nişte actori într-o bucătărie transparentă, în care fiecare îşi face rolul cu mişcări sigure, rapide şi calme. Bucătarul şef e extrem de serios, are ceva de ofițer de armată : voce sobră, directă, niciun zâmbet, nicio glumă cu subordonații. Doar dacă se apropie un client îi apare pe față un zâmbet aşa de multe ori exersat că pare spontan.

Mâncarea nu e un element de decor, e însăşi primadona întregului spectacol – căci imediat ce un fel de mâncare e gata e pus cu grijă pe tejghea, într-un spațiu dedicat doar lui, luminat cald şi intens. Chelnerii, cu gillettes roşu cu negru, se mişcă rapid, iau tăvile si le poartă deasupra capului la mese (nu e un restaurant, e o braserie, totul se desfăşoară în ritm alert, clientul nu are timp să aştepte). De fapt, ce am mâncat nici nu mai contează. Spectacolul unei bucătării deschise mi-a fost mai mult decât suficient.

Până când am terminat noi de mâncat domnul în costum impecabil (maître d’hotel) a sărutat – pe obraji - cel puțin cincizeci de persoane…găsesc că e o meserie dificilă, să fii atât de amabil cu toți clienții... Are timp să supravegheze tot fluxul de servire din sală şi să vorbească plin de voie buna cu noii sosiți. Nu înțeleg prea bine cum face…

Mirodeniile din nou la modă

Târgul de gastronomie şi vinuri lionez nu e spectaculos, dar sunt plăcut impresionată de standul la care se vând mirodenii…multe, de toate culorile şi din toate colțurile lumii. Mai ales că sunt vărsate (aşa spunea bunica mea la tot ce nu era preambalat), practică de mult ieşită din uz în Franța.

Bruce Naumann sau întoarcerea în lumea ideilor abstracte

Terminăm ziua la Muzeul de Artă Contemporană (MAC) şi, bineînțeles, mă îndragostesc de unul dintre artiştii din expoziție. Ca să reveniți în lumea ideilor abstracte după atâta concretețe alimentară…vi-l propun şi vouă pe Bruce Naumann "Art of Make-up" (1979).

Articol scris de Angelica Helena Marinescu