Mariuca, mocanita din Maramures

Ti-am facut pofta de-o plimbare? Macar asa, un pic? :)

Pentru a te plimba cu Mocanita, trebuie sa ajungi in Maramures, in Viseul de Sus. Probabil ca drumul cel mai usor e Baia Mare - Sighetul Marmatiei - Viseul de Sus. Prima bucata a drumului am facut-o cu masina, a doua cu trenul, si uite asa am sosit in Viseul de Jos, care este un sat ca oricare altul, numai ca are gara (si asta il face special). De aici se ia un maxitaxi, se trece prin Viseul de Mijloc (!) si se ajunge in Viseul de Sus, punctul tau terminus.

De aici sa ajungi la mocanita e relativ usor: din centru, faci o strada la stanga (care la un moment dat devine drum neasfaltat, acoperit cu pietre) si o tii tot asa pana ajungi in capat, la Gara Mocanitei. Cum calatoria mea a fost facuta in 2007, am uitat cum se numea strada principala si strada care te duce la mocanita :D , dar intrebati, caci nu aveti cum sa ratati locul.

Ideal ar fi sa va cazati la o pensiune din apropierea mocanitei, dar pentru asta trebuie sa-ti faci rezervare din timp sau sa crezi cu tarie ca mama ta te-a facut cu noroc. Am ajuns in august, in high season, si am gasit totul plin. Mai era disponibila o camera dubla la un pret care imi depasea bugetul si alternativa era cort-pus-in-curtea-cuiva, dar eu nu aveam cort.

Dar cum pe mine mama m-a facut cu noroc, am fost cazata la un particular, impreuna cu niste frantuzoaice. :D

E foarte importat sa fii cat mai aproape de gara, caci dis-de-dimineata, la 8:00, trebuie sa te duci, sa-ti iei bilet si sa te asiguri ca prinzi un loc. Daca ai ratat scularea, ai ratat expeditia si toate sperantele vor fi puse in a doua zi. Biletul costa 39 de lei sau 43 de lei pentru adulti (preturi din 2010) iar pentru copii e doar 23 sau 27 lei (difera in functie de perioada anului).

Mocanita ajunge (teoretic) pe la 8.30. S-ar putea sa intarzie, dar ajunge. O sa vezi mai intai cum intra glorios in statie locomotiva cu aburi, careia i se vor atasa vagoanele – unele sunt tip terasa, altele sunt acoperite, asa ca alegeti locul cu intelepciune sau chinuiti-va sa-l schimbati mai tarziu.

Drumul va fi unul lin si lung de vreo 20 de km. Viteza nu este mare asa ca poti admira pe indelete peisajul si curtilor oamenilor care sunt de-o parte si de alta a traseului, cel putin la inceputul drumului. Se fac si opriri pana la destinatie, desi nu stiu daca sunt facute din cauze tehnice sau din cauze turistice. Teoretic poti mergi si la toaleta in aceste opriri, practic toaleta nu exista (aici vine bila neagra).

Dupa o calatorie de 2 ore, mocanita se opreste vreo jumatate de ora intr-o poienita unde, din cate am inteles, exista si posibiltati de cazare in casute-tip-camera. O problema ar fi insa mancarea, pe care trebuie sa ti-o iei de acasa. Si fiindca tot am ajuns la capitolul mancare, oprirea a fost pauza de pranz la unii si pauza de explorare la altii.

Si dupa pauza, Mariuca (locomotiva) era sa plece fara mine. Si fara multi altii. Nu a fost nici un suierat de avertizare, dar de unde statea cuminte pe linie, a inceput sa se miste. Si in astfel de momente, e mai bine sa fii in, decat pe langa. Nu de alta, dar 20 de km pe jos nu mai facusem la acea data. :D

Loc pe scaun n-am prins dar nu m-a deranjat asta. Am stat in ultimul vagon, care era unul terasa, intre spatiul dintre peretele vagonului si ultimul scaun. Mai tarziu, la prima oprire, m-am urcat in primul vagon, care era descoperit si plin cu lemne – recomandat doar celor care nu au astampar si nici haine albe.

Dupa alte doua ore si o ploaie rece,mocaneasca, am sosit in gara mocanitei din Viseu. Plimbarea a fost placuta, compania asemenea, ce mai, a fost o zi buna!