Muzeul Popa - sculptura naiva si mastile populare la ele acasa

Citesc din ce in ce mai des despre copiii taranilor romani care pleaca la oras sau in strainatate, vad reportaje despre dramele familiilor care au transmis din generatie in generatie cate un mestesug si acum nu mai au cui sa-i dezvaluie tainele si aud relatari despre case in paragina si batrani care se sting in singuratate. Citesc si ma cuprinde o tristete egoista, ce-i drept, pentru ca nu cunosc aproape deloc acest univers care dispare incet, incet.

Inceputul sfarsitului nu e de azi, de ieri. L-a simtit si Neculai Popa inca de acum vreo 50 de ani cand a inceput sa stranga cu patima unui om indragostit de universul rural in care traieste obiecte care sa-i aduca aminte, mai tarziu, de ce a fost candva. Lui si celor care calca pragul muzeului ce-i poarta numele.

La capatul unui drum asfaltat, langa un parau in care ratele se balacesc nestingherite, iar vecinii ies cu vacile la pascut, se gaseste unul dintre putinele muzee private din Romania. Familia Popa a strans aici, de-a lungul anilor, tot felul de exponate care te transpun intr-o alta epoca. Obiecte utilitare si decorative, masti si costume pentru teatrul folcloric, instrumente muzicale, piese de port traditional, picturi si sculpturi naive, marturii arheologice si colectii numismatice, pe toate le gasesti la Muzeul Popa din Tarpesti.

Cu toate ca muzeul n-are nici o firma iti dai seama inca de la intrare ca ai nimerit bine. Poarta e sculptata de Neculai Popa, iar cand intri in curtea spatioasa dai cu ochii de numeroase personaje de poveste sau legenda: Barbu Lautaru, daci, romani, Alba ca Zapada, Horia, Closca si Crisan, etc toate sculptate in piatra sau lemn.

Pe langa curtea aceasta, muzeul cuprinde si doua cladiri. Prima gazduieste mastile si costumele viu colorate folosite in cadrul diverselor spectacole folclorice, precum si sculpturile naive ale artistului popular.

Cea de a doua, putin mai mare, dar nu suficient de incapatoare pentru miile de piese expuse, mi-a lasat impresia de targ de antichitati. Printre colectiile numismatice, fiarele de calcat, insignele si medaliile mai vechi sau mai noi am gasit si lucruri care au legatura cu satul de altadata.

Mi-au placut in special batistele brodate cu mesaje de amor, cobzele, cimpoiul si buciumul, costumele ciobanilor, dar si picturile naive care surprindeau scene din diverse obiceiuri si traditii populare.

La finalul turului am vazut si un portret recent al lui Neculai.

Pe 13 august a implinit 91 de ani, iar fiica lui - cea care ne-a fost si ghid - mi-a zis, cu ingrijorare in voce, ca asa e si in realitate artistul. A slabit mult si nu mai e in puteri ca atunci cand suna din corn si copii satului se strangeau cu totii aici pentru a pune in scena un spectacol folcloric. Nici copii nu prea mai sunt, abia mai reusesc sa adune cativa, insa in urma ramane pasiunea unui om pentru sat, pentru sculptura, pentru frumos in general. Pasiune pe care o puteti simti in fiecare coltisor al muzeului Neculai Popa din Tarpesti.

Cum ajungi acolo?
In fata Casei Memoriala Ion Creanga din Humulesti se gaseste un indicator catre Muzeul Popa (aflat la 10 km distanta). De acolo si pana foarte aproape de muzeu sunt indicatoare care nu te lasa sa te ratacesti.

Cand e deschis?
Zilnic, intre 9 si 19.

Cat costa?
Noi am dat 3RON de persoana, dar nu e o taxa batuta in cuie.