O vizita de-o zi la Vulcanii Noroiosi si imprejurimi

Ce poti face intr-o zi de weekend insorita, cum n-a mai fost demult, cand n-ai stare si dispui de o masina cu rezervorul plin? Eu am optat pentru o excursie de-o zi, in afara Bucurestiului, care a inclus cateva locuri dragi mie, foarte bine puse in valoare de toamna ce si-a intrat de ceva vreme in drepturi.

Am plecat dis de dimineata, cu destinatia Scortoasa, Buzau, unde se afla Vulcanii Noroiosi. Drumul de la Bucuresti pana acolo e anost. Daca esti o persoana mai putin matinala, asa ca mine, poti sa dormi linistit, fara sa-ti fie teama ca o sa ratezi ceva spectaculos in jur. Partea buna e ca atunci cand ajungi in apropiere de vulcani si vezi peisajul il apreciezi mai mult.

Pana sa ajungi in Rezervatie, vezi pamant uscat, brazdat de santuri cu forme suspecte si putin mai incolo iarba scurta si copaci de toate culorile. Din cand in cand apare cate o turma de oi sau de vaci scoase la pascut. Cu toate ca seamana cu un peisaj rural, simti ca ceva e diferit. Dupa care ajungi la Paclele Mari si ai impresia ca ai aterizat pe luna.

Mi-a placut foarte mult senzatia pe care am avut-o privind conurile vulcanilor din departare, de la casa cu bilete (intrarea e 4 RON). Parea ca locul a fost invadat de mici extraterestri care cerceteaza zona :) Cand te apropii si vezi baldabacurile din cratere senzatia asta e inlocuita de amuzament si curiozitate. Sau cel putin asa a fost la mine. Plus grija de a nu te innamoli, sau mai bine zis de a nu aluneca pe lava.

Nu stiu cat de familiarizati sunteti cu fenomenul. Pe scurt, gazele naturale provenite de la peste 3000 de metri adancime imping spre suprafata apa din panza freatica amestecata cu argila. La suprafata vedeti craterele bolborosind si chiar daca amestecul acela argilos pare fierbinte, este de fapt rece, iar in contact cu aerul se usuca si formeaza, incet, incet conurile.

In judetul Bazau se poate observa fenomentul in doua locuri: la Paclele Mari si la Paclele Mici. Eu am vizitat de doua ori Paclele Mari, insa n-am ajuns la cele Mici. Am inteles ca principala diferenta e lipsa conurilor, dar nu bag mana in foc ca informatia asta e corecta. In orice caz, daca vreti sa le vizitati si pe cele mici sunt tot in zona, la cativa kilometri distanta.

De aici am plecat spre Magura, de unde porneste un drum superb pana la Tisau, care trece prin padure si e condimentat cu serpentine. Nu e prima data cand il parcurg, dar parca e prima data cand vad atatea culori la copacii din jur. Aceasi multitudine de culori am regasit-o si pe dealurile pline cu sculpturi realizate de-a lungul anilor in tabara de sculptura de la Magura.

La capatul acestui drum care te incarca de energie si voie buna se gasesc dealurile de care va spuneam si Manastirea Ciolanu. Un indicator din apropierea Manastirii spune ca ar fi si un schit la 30 de minute de mers prin padure, insa nici de data aceasta n-am reusit sa-l gasesc.

Asa ca m-am multumit cu Manastirea, singura asezare monahala din judetul Buzau. Am fost placut surprinsa de poarta noua din lemn, frumos sculptata si am revazut cu drag curtea mare si casele albe si ingrijite din jurul bisericii.

N-am zabovit prea mult pentru ca vroiam sa prind pe lumina Conacul Belu, de la Urlati. Am avut noroc de un grup care a tinut ghidul peste program (de la 9 la 17, intrare 4 RON), asa ca am putut sa vizitez si interiorul. V-am povestit cum a fost prima vizita la conac, de atunci nu s-a schimbat nimic. Casa superba, ghidul nu foarte talentat sau interesat sa transmita informatii.

Pentru ca incepuse sa se insereze ne-am indreptat catinel, catinel catre casa gandindu-ne, deja, la urmatoare iesire. :)

~.~

Traseul complet il gasiti pe triptime.ro.