Parc Balu vs. Parc Aventura

Dupa ce am fost anul trecut in Parc Aventura n-am putut sa ajung decat la o singura concluzie: la cat de mult imi place sa topai din copac in copac, nu mai am absolut nici un dubiu ca ne tragem din maimute. Nici macar nu mi-au ajuns cele 3 ore pe care le-am platit initial, si m-au mai tinut balamalele sa ma mai zbengui o ora.

Mi-a placut atat de mult incat, atunci cand am auzit anul acesta ca mai exista un astfel de parc in Harghita Bai, numit Parc Balu, nu mi-a trebuit decat vremea primavaratica din ultimele saptamani ca sa ma convinga sa fug intr-acolo week-endul trecut.

Asa se face ca duminica pe la ora 10 ne uitam, pe jumatate sceptici, pe jumatate incantati de faptul ca se parea ca vom fi singurii care vor topai prin parc, ma rog, noi si Balu.

Situatia a fost clarificata insa de indata, pentru ca pe la 10:30 a aparut un grup de vreo 20 de tineri care au luat cu asalt parcul.

De aici voi incepe comparatia cu Parcul Aventura din Brasov. De ce? Pentru ca sunt singurele parcuri de aventura de acest gen din Romania (daca stie cineva altul, il rog din suflet sa ne spuna si noua!!), pentru ca se intampla sa le fi vizitat pe amandoua si pentru ca sunt sigura ca, indiferent daca nu ati fost la niciunul sau doar la unul dintre ele, ati vrea sa stiti care e mai cu mot.

1. Organizarea

Nu stiu daca e din cauza ca nu mai suntem in toiul verii, insa mi s-a parut ca la Parcul Balu cam scartaia organizarea.

In primul rand, la “casierie” era doar proprietara. Ea incasa banii, ea ne punea bratari de hartie la mana, ea ne dadea sa semnam declaratia. Numai ca nu ne si echipa, pentru asta erau niste baieti, care ne puneau hamul si casca. A, si pe deasupra, daca venea cineva sa se cazeze in cabana, tot ea se ocupa de asta. Si mi-a si spus ca baietii ei sunt ba in concediu, ba in concediu medical, deci pot doar sa banuiesc ca e mai mereu asa. Iar in momentul in care ai in acelasi timp 20 de oameni care vor sa intre in parc, nu e chiar fun sa fie o singura persoana care sa se ocupe de toata lumea. Ea e bulversata si noi pierdem timp aiurea.

Am primit doar acea bratara pe care ne-a pus-o la mana, nu am primit niciun bilet, astfel ca la final, in conditiile in care noi depasisem cele 3 ore cu vreo jumatate de ora, nu ne-a cerut niciun ban in plus, chiar daca scria clar ca era 5 lei / 30 min de depasire, pentru ca habar nu avea la ce ora am intrat. Nu ca nu mi-ar fi convenit, dar nu e ok sa nu ti se dea bilet.

Pe cealalta parte, la Parc Aventura sunt mai multe persoane la receptie, unde platesti (ca sa mearga treaba mai repede), si ti se da un bilet pe care ti se inscrie ora la care ai intrat, astfel ca la final, cand te intorci, ei stiu exact cu cat ai depasit, si stii cat trebuie sa platesti.

In al doilea rand, la Parc Aventura receptia este intr-o casuta din care pornesc toate traseele, ceea ce e foarte bine gandit: vii, platesti, iti iei echipamentul din acelasi loc, instruirea se face tot acolo, si tot din acelasi loc pornesti in primul traseu. Pe urma, de fiecare data cand termini un traseu, stii unde sa te intorci si o iei de la capat.

Ei, la Parc Balu vii, intri in cabana de langa Parc, platesti, te echipezi si iesi. Te duci in fata parcului, unde se face instruirea, apoi esti obligat sa faci in fata instructorului un traseu de initiere (cu jocuri foarte scurte, ca sa inveti sa te asiguri, cum sa folosesti carabinierele si cum sa stai in ham). Pe urma te trimit pe traseul verde (obligatoriu), iar cand il termini incepi sa bajbai printre copaci ca sa dibuiesti unde naiba incepe urmatorul traseu, adica nu incep toate in acelasi loc, cum ar fi logic, pentru ca nici macar nu exista un panou care sa-ti arate unde sunt traseele si sa ti le descrie.

A, si sa nu uit. Ca sa intri pe un traseu, trebuie sa urci niste trepte din astea de lemn, legate intre ele cu cablu, foarte enervante de altfel, pentru ca te obosesc foarte repede, mai ales ca trebuie sa te asiguri si cand esti pe ele.

Deci, pana aici 1 – 0 pentru Parc Aventura.

2. Distractia

In principiu, te distrezi la fel de bine la oricare dintre ele, insa uneori iti piere tot cheful cand lucrurile nu sunt facute cu cap.

De exemplu, la Parc Balu, multe jocuri (ma scuzati, ei nu le numesc jocuri, ci obstacole) constau intr-o sfoara de Tarzan / bancuta / casuta / balansoar cu care aluneci spre copacul urmator, si pe care trebuie sa le tragi spre tine prin intermediul unei sfori subtiri, care, de cele mai multe ori, se incurca si se agata de platformele din copaci, si te poti trezi ca la mijlocul jocului (pardon, obstacolului) ramai blocat sau chiar mai rau.

O alta chestie foarte enervanta mi s-a parut faptul ca uneori, din cauza ca 2 copaci erau prea apropiati, sau cine stie din ce motiv care imi scapa, au simtit nevoia sa monteze tiroliene extrem de scurte intre ei. Eh, dar pe o distanta atat de scurta, si deoarece cablul era montat orizontal ca sa nu te izbesti de copac, nu alunecai deloc si trebuia sa te tragi cu spatele, pe cablu, ca sa ajungi in partea cealalta, ceea ce nu numai ca nu este distractiv, ci este obositor.

Insa cel mai enervant lucru mi s-a parut faptul ca toate tirolienele si unele jocuri erau montate foarte prost. Adica nu ajungeai niciodata la capat (desi aveau bureti fixati pe copaci) pentru ca nu inclinasera cablurile suficient cat sa ajungi in capat dar sa nu te izbesti. Astfel ca trebuia de aproape fiecare data sa te intorci cu spatele si sa te tragi, folosindu-ti forta mainilor, pe care unii dintre noi au prea o au.

Ei, la Parc Aventura nu am avut niciodata problema asta. Sforile nu se incurcau si nu se agatau, tirolienele erau facute ca lumea si ajungeam mereu in capatul celalalt fara sa ma trag singura si nici nu ma izbeam de copac. Si in nici un caz nu existau tiroliene de 3 metri.

Deci, 2 - 0 pentru Parc Aventura.

3. Gradul de dificultate

Dupa ce am ramas blocata la jumatatea traseului de avansati (albastru) pentru ca obosisem cumplit la maini si trebuia sa ma trag, atat pe mine cat si greutatea unei casute de lemn in care ma aflam, ca sa pot ajunge in urmatorul copac, mi-am dat seama ca la Parc Balu nu mai am ce cauta decat daca merg la sala sa-mi lucrez bratele.

Imi folosisem atat de mult bratele incat, dupa o ora jumatate nu am mai fost in stare sa-mi adun toate fortele ca sa finalizez traseul. Asa ca am rugat pe unul dintre supraveghetori (care erau oricum doar vreo 2) sa ma dea jos, moment in care a trebuit sa ma stapanesc cat pot eu de bine ca sa nu ma rastesc la el. Era de un calm si o lene inimaginabila si nu numai ca nu a vrut sa ma dea jos din prima dar nici macar nu s-a sinchisit sa isi dea interesul sa imi dea indicatii sa ma pot descurca singura. Balbaia ceva extrem de incet de jos, incat nici macar nu prea il auzeam, probabil pentru ca ii era rusine ca nu stie bine romaneste, desi cred ca rusinea ii era totusi destul de straina.

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt asa de pornita fara motiv, insa in momentul cand esti agatat intr-un ham de mai mult de 5 minute si il vezi pe omul care ar trebui sa-si dea toata silinta sa te ajute, ca se deplaseaza cu incetinitorul, si asta numai ca sa cheme pe altcineva sa vina sa te dea jos, nu ai cum sa nu te enervezi.

Concluzionand, anul trecut cand am fost in Parc Aventura m-am zbenguit 4 ore in continuu, timp in care am facut toate traseele (cele 2 galbene, cel verde, cel albastru si cel rosu) mai putin cel negru, iar la Balu Park am facut niste tiroliene mai mici, pe cel verde, si jumatate din rosu si deja obosisem. Pe urma m-am enervat si m-am dat de doua ori pe tirolienele de peste lac si am rezolvat problema. Deci nu pot decat sa spun ca Balu Park e mai dificil decat Parc Aventura, cel putin pentru fete, dar nu numai.

A, si ca paranteza, ca sa te dea jos (aka salvare) trebuie sa platesti 15 lei. Ceva de genul… daca esti prost, you pay the price. Nu ca m-ar fi deranjat sa platesc acesti bani, doar ca la Aventura nu exista o astfel de taxa.

S-ar putea deci spune ca este aproximativ 3 – 0 pentru Parc Aventura.

4. Originalitate

Avand in vedere ca Parcul Balu ca fost realizat dupa Parc Aventura, este evident ca au vrut sa fie ei mai cu mot. Asa ca au organizat parcul mai altfel (ceea ce nu inseamna mai bine), au numit obstacole ceea ce la Parc Aventura se numesc jocuri, s-au gandit ei ca ar fi mai cool daca ar include in echipamente si o casca de protectie pentru cap, nu ca ai avea mare nevoie de ea (pe mine mai mult m-a enervat) si, nu in ultimul rand, au profitat de lacul de decantare de langa parc si au montat cea mai lunga tiroliana din centrul Europei peste el, pentru efect. Acesta este, dupa parerea mea, cam singurul motiv pentru care as putea spune, dupa aceasta experienta, ca merita sa mergeti la Balu Park, pentru ca senzatia este foarte tare si privelistile pe masura. Daca nu ai vazut inca filmuletul pe care l-am facut, vezi aici.

La originalitate, as putea astfel sa acord punctul pentru Parcul Balu, ajungand la finalul comparatiei la un scor de 3 – 1 pentru Parc Aventura.

Acum nu stiu daca am fost influentata de faptul ca fusesem deja la Parc Aventura (deci aveam termen de comparatie) si ma asteptam ca la Parcul Balu sa fie si mai si (deci aveam asteptari mult prea mari) insa pentru mine scorul reflecta realitatea.

Totusi, concluzionez ca daca nu ai fost la niciunul si vrei sa incerci genul asta de distractie, mergi fara ezitare la Parc Aventura in Brasov. Insa daca ai fost deja acolo, ai ceva antrenament la brate (in special fetele) si vrei sa incerci si altceva, mergi la Parcul Balu.

Ce poti sa faci aici in afara sa mergi la Balu Park?

Daca e iarna: schi, snowboard si iarasi schi. Din cate am vazut sunt destule partii de diferite grade de dificultate pe care poti practica sporturile de iarna.

Daca e vara: Drumetii mai scurte, la Piatra Bufnitei (intreaba localnicii exact cum se ajunge), la Varful Harghita Ciceului (1761 m) (1 ora) care domina statiunea, sau mai lungi, spre Cabana Harghita Madaras (4-5 ore).