Povesti despre spiritism, vanatoare si regi in Judetul Prahova

Dupa o pauza cam lunga datorata vremii nu foarte prielnice plimbarilor, am pornit-o din nou prin tara. Destinatia: judetul Prahova. Nu va ganditi la clasica iesire pe Valea Prahovei. Nu prea suntem (eu si Bogdan) amatori de sporturi de iarna si nici de aglomeratie mare asa ca am plecat in cautare de muzee si natura.

Prima oprire: Campina. Prima data cand am vizitat orasul nu aveam mai mult de 12 ani si, de atunci, mi-a ramas in minte o imagine de la Castelul Iuliei Hasdeu: o camera foarte intunecoasa, cu pereti inchisi la culoare si deasupra capului o statuie a lui Iisus din aur, inspaimantatoare. Mare mi-a fost mirarea sa constat ca acea camera avea, de fapt, peretii destul de albi, iar statuia era oricum, dar nu din aur. :) Am fost placut impresionata de faptul ca am intalnit, pentru prima data in Romania, audioguide-uri in loc de ghizi plictisiti, iar muzeul era foarte bine intretinut si destul de vizitat.

Nu acelasi lucru pot spune despre vecinul sau, Muzeul Nicolae Grigorescu. Am deranjat-o pe doamna care se ocupa de muzeu de la o discutie in strada cu o prietena, asa ca inauntru ne-a lasat de capul nostru sa citim placutele cu explicatii si sa admiram exponatele. Din cand in cand ne mai zicea: "Va poftesc in urmatoarea camera care este ...". A fost ok ca am putut sa vizitam muzeul in ritmul nostru si sa descoperim diverse amanunte despre Grigorescu - omul, dar parca o poveste despre loc si pictor n-ar fi stricat. Abia cand am ajuns la finalul vizitei si a inceput sa recite, fara pic de intonatie sau implicare emotionala, un text ne-am dat seama ce norocosi am fost. Una peste alta, daca tot sunteti in Campina, merita sa faceti o vizita scurta si aici.

Cum am plecat dis de dimineata, lucru rar pentru noi, cand am terminat ce era de vizitat in Campina ne-am trezit ca mai avem o jumatate de zi la dispozitie. Ce sa facem? Ce sa facem? Hai sa vizitam Pelesul, caci demult vroiam asta. Zis si facut. Insa pana sa ajungem in Sinaia ne-au atras atentia indicatoarele care semnalizau Muzeul Cinegetic Posada. Pe ultima suta de metri Bogdan a tras de volan in stanga si iata-ne ajunsi intr-o curte cu mai multe cladiri de nici nu stiam pe unde sa o lua.

Spre rusinea mea, habar nu aveam ce este acela un muzeu cinegetic, iar cladirea care gazduia muzeul nu arata prea promitator asa ca era cat pe ce sa nu mai intram. Noroc cu mama pe care am sunat-o sa o intreb ce inseamna "cinegetic" si ea, cand a auzit, mi-a raspuns: "Aaaa..sunteti la Posada?". Eu, surprinsa de retoricul intrebarii, de parca nu exista dubiu, i-am raspuns ca da, dar nu pentru mult timp. Dupa insistentele ei de a vizita, totusi, muzeul pentru ca e foarte interesant si sigur o sa ne placa, am pasit inauntru. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad un urs fioros, singurul pe care l-am putut poza fara a plati taxa de fotografiat. Prin salile muzeului am admirat trofee de toate felurile sub forma de coarne, cranii sau coarne plus craniu si animale impaiate, unele atat de fioroase incat te bucurai ca nu sunt vii. Mi-a placut si va recomand calduros sa mergeti sa-l vedeti si voi.

Ne-am continuat drumul inspre Sinaia unde am oprit, prima data, la Manastirea cu acelasi nume - placuta ochiului, fara a fi spectaculoasa in vreun fel. De aici pana la Peles am strabatut aleea plina de traditionalele tarabe cu suveniruri. Nu trebuie sa va ma spun nimic legat de calitatea produselor..stiti si voi foarte bine. E o adevarata placere sa urci aleea usor inclinata cand pe jos e putina zapada si multa gheata, dar pana la urma am ajuns cu bine sus. Am scos din buzunar 25RON de caciula pentru bilete dupa care am stat. Si am stat, si ne-am foit, si am tot asteptat sa se formeze un grup ca sa putem intra. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nu mai venea nimeni..nu ne-ar mai fi primit? Din fericire n-a fost cazul si am intrat cu un grup de straini. In hol am mai asteptat vreo 5 minute ca ghizii sa se certe intre ei pe tema: al cui rand este sa conduca grupul, dupa care a inceput mult asteptata vizita. Ne-au fost livrate informatii, nu povesti, de o doamna plictisita care la sfarsitul primului etaj a parasit grupul pentru ca se facuse ora 15 si trebuia sa plece. Dar, trecand peste acest neajuns, mi-au placut foarte mult camerele, combinatiile de materiale si culori folosite, decorurile, colectia de arme, biblioteca, etc.

Reintorsi in parcare, am supus-o pe micuta noastra Fiesta la o incercare grea: panta combinata cu mocirla inaltuta. Intr-un final fericit a iesit victorioasa si ne-am intors cu bine acasa dupa o zi placuta si mult asteptata de primavara.

Buget:
- 8 RON biletul de intrare la Muzeul Nicolae Grigorescu
- 8 RON biletul de intrare la Castelul Iulia Hasdeu
- 25 RON biletul de intrare la Peles (Pelisorul, mai nou se viziteaza numai cu programare dinainte si in grupuri mai mari de 20 de persoane)
- (parca) 7 RON biletul de intrare la Muzeul Cinegetic Posada
plus benzina si bani de mancare daca nu va luati de acasa sandwichuri pentru intreaga zi