Sărbătoarea luminilor la Lyon

1

Am mai vizitat Lyon-ul şi, deşi centrul vechi e plin de turişti de obicei, de data asta trebuie aproape să urmez mulțimea şi să mă uit în fiecare secundă după Aline, ca să nu mă pierd. Mai întâi intrăm într-o curte care promite un spectacol interesant, globuri mari, albe, muzică şi animație. Din păcate dintr-una din instalații începe să iasă fum şi ne grăbim să ieşim inainte să se işte panică. Privim cu mirare un cerc alb, fără sens aşa cum stă suspendat de-o macara deasupra catedralei Saint-Jean. Aline râde “vezi tu, francezii au aşa de multi bani încât îşi permit să folosească o macara doar ca să susțină un cerc alb”…două minute mai târziu pe cercul alb se proiectează suprafața gri a lunii, văzută de foarte aproape şi deodată avem perspectiva întâlnirii soarelui cu luna – catedrala La Fourvière, metamorfozată în soare la apus, îşi face intrarea în scenă – este opera lui Philippe Cotten, artist recunoscut internațional, şi întregul evocă potopul şi furtuna din 1852.

Trecem în grabă pe lângă marea roată lioneză, tranformată în ecran gigantic, pe care nu se derulează poveşti, ci invițatii la…un consum ecologic ! şi ne oprim în fața teatrului Célestin, care promite “perspective lirice”. Îmi fac loc, să “prind” măcar o poză. Pe sunete de muzica psihedelică fațada teatrului prinde viață, distorsionată, contorsionată… Și..cum să lipsească tocmai ea, fantoma teatrului ? Creată din linii drepte, care integrează elementele arrhitecturale şi le metamorfozează într-o imagine hibridă de fantomă-robot…După cele zece minute de spectacol, sărbătoarea luminilor la Lyon îşi merită déjà reputația pentru mine. Nimic nu e ales la întâmplare, spectacolul e plin de finețe, arta îşi caută locul în mijlocul mulțimii şi detaliul e căutat cu grijă.

Nu mai puțin impresionate sunt “Jungla urbană” şi “Monumentul de aer”, în care jocurile de lumini tranformă fațadele renascentiste ale Muzeului des Beaux-Arts şi ale bisericii Saint Nizier : vegetație care invadează clădirile, metamorfoze onirice inspirate de universul grafic al artistului japonez Hayao Miyazaki.

Toate clădirile Lyon-ului găsesc un sens şi o metamorfozare prin lumină în aceste zile : “Odysée des lumignons”, “Trabouille de lumière”, “La fresque végétale lumière”, “Reflets sur palais”, “La source de la lumière”, “Un air du large”, etc . Titluri metaforice şi realizări fără de cusur – unele aparținând unor mari arhitecți internaționali, altele realizate de studenți – te aşteaptă în fiecare an să le vezi. Chiar dacă Aline se arată oarecum dezamagită “în alți ani erau instalații mai spectaculoase”, eu îmi strâng cu grijă impresiile şi mă bucur că nu am ratat spectacolul luminilor din 2010. Cine ştie când voi mai avea ocazia să ajung aici?

Articol scris de Angelica Helena Marinescu

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

About the author

One Response

  1. Ioana

    Nu stiu cum a fost anul asta, dar anul trecut spectacolul a fost senzational! Dupa cum spuneam si zilele trecute pe pagina de FB a LumeaMare, am avut si eu norocul sa fiu acolo in 2009 :-) Ma bucur ca v-am dat idei, chiar eram curioasa sa stiu cum arata pe acolo si anul asta…

    Aveti aici povestea Fete des Lumieres – asa cum o povestesc francezii – si cateva poze de anul trecut:

    http://ioana-printreranduri.blogspot.com/search/label/Lyon

    Mi-ar fi placut sa vad mai multe poze la voi…mi-e dor de Lyon si de festival :-P

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *