Sărbătoarea luminilor la Lyon

Lionezii sunt foarte mândri de sărbătoarea luminilor, care are loc între 8 şi 11 decembrie în fiecare an. Îți povestesc despre ea cu încântare imediat ce îi intrebi ce e de văzut la Lyon. Aşa că m-am lăsat convinsă de invitația unei colege şi iată-mă la Lyon să particip la marea sărbătoare.

Aline îmi explicase deja că sărbătoarea îşi are originile în istoria oraşului, luminile fiind modul de a mulțumi fecioarei Maria pentru ajutorul dat locuitorilor să scape de inundațiile din 1852. În fiecare an, pe 8 decembrie, locuitorii Lyon-ului aprind mii de lumânări la geamuri. Regăsesc asemănări cu o manifestare din nordul Italiei, regiunea Südtirol, unde locuitorii urcă pe munții din jurul oraşului Bolzano cu făclii aprinse şi alcătuiesc o inimă de lumină care se vede din oraş, tot ca mulțumire pentru fecioara Maria. Dar asta e altă poveste, revenim la sărbătoarea lioneză.

Am mai vizitat Lyon-ul şi, deşi centrul vechi e plin de turişti de obicei, de data asta trebuie aproape să urmez mulțimea şi să mă uit în fiecare secundă după Aline, ca să nu mă pierd. Mai întâi intrăm într-o curte care promite un spectacol interesant, globuri mari, albe, muzică şi animație. Din păcate dintr-una din instalații începe să iasă fum şi ne grăbim să ieşim inainte să se işte panică. Privim cu mirare un cerc alb, fără sens aşa cum stă suspendat de-o macara deasupra catedralei Saint-Jean. Aline râde "vezi tu, francezii au aşa de multi bani încât îşi permit să folosească o macara doar ca să susțină un cerc alb"…două minute mai târziu pe cercul alb se proiectează suprafața gri a lunii, văzută de foarte aproape şi deodată avem perspectiva întâlnirii soarelui cu luna – catedrala La Fourvière, metamorfozată în soare la apus, îşi face intrarea în scenă - este opera lui Philippe Cotten, artist recunoscut internațional, şi întregul evocă potopul şi furtuna din 1852.

Trecem în grabă pe lângă marea roată lioneză, tranformată în ecran gigantic, pe care nu se derulează poveşti, ci invițatii la…un consum ecologic ! şi ne oprim în fața teatrului Célestin, care promite "perspective lirice". Îmi fac loc, să "prind" măcar o poză. Pe sunete de muzica psihedelică fațada teatrului prinde viață, distorsionată, contorsionată… Și..cum să lipsească tocmai ea, fantoma teatrului ? Creată din linii drepte, care integrează elementele arrhitecturale şi le metamorfozează într-o imagine hibridă de fantomă-robot…După cele zece minute de spectacol, sărbătoarea luminilor la Lyon îşi merită déjà reputația pentru mine. Nimic nu e ales la întâmplare, spectacolul e plin de finețe, arta îşi caută locul în mijlocul mulțimii şi detaliul e căutat cu grijă.

Nu mai puțin impresionate sunt "Jungla urbană" şi "Monumentul de aer", în care jocurile de lumini tranformă fațadele renascentiste ale Muzeului des Beaux-Arts şi ale bisericii Saint Nizier : vegetație care invadează clădirile, metamorfoze onirice inspirate de universul grafic al artistului japonez Hayao Miyazaki.

Toate clădirile Lyon-ului găsesc un sens şi o metamorfozare prin lumină în aceste zile : "Odysée des lumignons", "Trabouille de lumière", "La fresque végétale lumière", "Reflets sur palais", "La source de la lumière", "Un air du large", etc . Titluri metaforice şi realizări fără de cusur - unele aparținând unor mari arhitecți internaționali, altele realizate de studenți - te aşteaptă în fiecare an să le vezi. Chiar dacă Aline se arată oarecum dezamagită "în alți ani erau instalații mai spectaculoase", eu îmi strâng cu grijă impresiile şi mă bucur că nu am ratat spectacolul luminilor din 2010. Cine ştie când voi mai avea ocazia să ajung aici?

Articol scris de Angelica Helena Marinescu