Uită de Toscana – încearcă Abruzzo! (I)

Prea ocupată cu Toscana – sau cu ideea ei - lumea uită că Italia este întinsă și că mai are și altceva de oferit. Sau poate că e același lucru dar în alt ambalaj.

Abruzzo ocupă jumătatea estică a peninsulei, undeva pe la centru. Începe cu cei mai înalți munți dintre Apenini, Gran Sasso, și coboară, coboară până ajunge la Marea Adriatică, care mai în glumă, mai cu ciudă, este numită „Mar Abruzzese”. Dacă genovezii au marea lor, Marea Ligurică, de ce noi să nu avem o mare a noastră?

O dată ajuns în Roma, la (auto)gara Tiburtina mai exact - unde o să găsești afișe cu concerte cu Puya, o țigancă ce o să-ți ceară bani în română și afișe cu „avem cărți în română” - iei autocarul în direcția Teramo.

La Tiburtina se ajunge foarte ușor cu metroul și ceva mai greu cu trenul. Prima oară în Roma aveam un mare bagaj după mine și în loc să iau metroul am așteptat trenul, căci mi s-a părut mai simplu. Poate că a fost, având în vedere bagajul, dar nu vă sfătuiesc. Biletul de metrou e în jur de un euro și are valabilitate o oră. Biletul de autocar e în jur de 17 euro – doar dus. Autocarele sunt noi, frumoase, cu aer condiționat, unele cu etaj, și au un orar prestabilit în funcție de care pleacă spre celălalt capăt al peninsulei – să spunem o dată la două ore, deși uneori intervalul e mai lung, alteori e mai scurt. Călătoria dureaza 3 ore (3ore și jumătate dacă plouă) și te duce pe niște viaducte în munți, prin tuneluri, dincolo de munți și ajunge la Teramo. Cu trenul faci în jur de 14 ore și trebuie să schimbi în vreo două locuri. În plus, dacă oamenii s-au chinuit să facă autostradă suspendată prin cei mai înalți munți ai lor, parcă e păcat să adormi pe drum și să nu vezi această mica bijuterie a ingineriei.

Abruzzo e o regiune în care principala îndeletnicire a oamenilor acum o sută de ani era păstoritul și creșterea animalelor. Atracții culturale are cât are și restul Italiei – multe, dar nu scoase în lumina reflectoarelor. Nu este o regiune săraca – încă construiesc autostrade și superstrade statale – dar este o regiune care primește mai puțină atenție.

Teramo

Un oraș mic și viu, unde visez să-mi cumpăr o casa de vacanță. Pentru mine, are de toate: un centru mic și istoric, în care mă pot plimba ore în sir, o dată la două zile, fară să mă plictisesc. Pot sta minute întregi în Piazza dei Martiri, să mă uit cum curge " la dolce vita italiana" - și curge lin. Oamenii se întâlnesc, vorbesc, discută aprins, zâmbesc, se strâng câte doi - trei și comentează noua vitrină a unui magazin de haine/pantofi și-ți dau impresia că cel puțin jumătate din ei sunt rentieri. Și unii chiar sunt! Teramo, așa mic cum e el, de vreo 50 000 de locuitori, ( asa, cam cat Focsani-ul-sic!) are Universitate proprie, care poate găzdui și instrui până la 10 000 de studenti. Și cum toți acești studenți, fie că vin din Lecce, fie că vin dintr-un orașel aflat la 2 ore de mers cu mașina, trebuie să stea undeva, localnicii s-au pus pe făcut bani din chirii. În plus, să nu uităm de studenții străini - mai ales de spanioli, care alcătuiesc marea majoritate și care cu stilul lor de viață petrecăreț și gălăgios au speriat mica lume liniștită teramană.

Dacă nu vrei să stai să caști gura la oameni, poți să bei un cappuccino la Cafe del Olmo (una dintre cele mai faimoase și mai trendy-uri cafenele din oraș), cu condiția să fii cu ochii pe biscuite la fel de mult cum sunt și porumbeii, sau poți să sezi pe treptele catedralei și să navighezi pe net. Treptele catedralei sunt un fel de trepte de la TNB - în fiecare zi, aproape la orice oră o să vezi minim doi puștani stând și pălăvrăgind. Cât despre Catedrală, să spunem că atrage iremediabil toate privirile și nu le mai dă drumul. Nu poate fi caracterizată succint și repede ca fiind "splendidă" sau "romantică" sau.... Este o catedrală aparte, pe care trebuie să o descoperi bucățică cu bucățică, după ce i-ai dat un tur-două. Dacă ai vizitat jumătate de Italie și ești expert în catedrale, cu atât mai mult. Ce are special? Fațada este alcătuită din mai multe bucați care au fost cusute împreună ca să arate a fațadă, acoperișul este din lemn, în doua ape, și este pictat pe dinăuntru (nimic complex, doar niște dungi), coloanele din interior par luate de la reduceri, nava principală schimbă ușor direcția undeva aproape de altar, rozeta este superbă iar "Buna vestire", sculptată pe ușile estice, foarte modernă ca stil.

Teramo s-a dezvoltat între două mici râuri. Oamenii s-au așezat aici încă din preistorie și în antichitate orașul a cunoscut o perioadă de mare înflorire economică, ca punct de legatură și comerț între Roma și Adriatică. A venit perioada medievală și lucrurile s-au dus de râpă. Vestigii din antichitate au rămas destule și sunt vizibile la tot pasul: mare parte din teatrul roman, o bucată mare din amfiteatru (ar fi ramas mai mult dacă nu ar fi fost reciclat pentru catedrală), site-uri arheologice în Piazza Santa Anna și Piazza Santa Maria delle Grazie. Din motive necunoscute, nu pot fi vizitate. Poți doar să pui mâna streașină la ochi și să te lipești de geam - căci da, sunt acoperite și au și lacăt la poartă. Dar Muzeul de Istorie iți stă la dispoziție, și dacă nu vrei pietre, te poți duce la Pinacotecă. Și dacă tot umbli pe straduțe, recomand să intri și în Biblioteca Publică Melchiore Delfico, pentru că este o bibliotecă atragătoare pentru multe categorii de oameni, inclusiv adolescenți. Are o curte interioară acoperită, unde se poate studia/citi/vorbi cu glas scăzut, iar la etajul 2, dupa ce treci de secțiunea cărți despre filme, artă și dvd-uri de închiriat, poți să folosești gratuit PC-urile și internetul pus la dispoziție de bibliotecă (internet - nu mai mult de o oră pe zi, nu mai mult de 3 ore pe săptamână). Dacă serviciile și arhitectura bibliotecii nu sunt destul de convingătoare, atunci mai rămâne peisajul care se vede de la fereastra bibliotecii: acoperișuri cărămizii, și în spate dealuri verzi.

Centrul istoric fiind pe un mic platou, între dealuri, ca să vezi munții trebuie să ajungi măcar pe coasta unui deal. Care munți? Gran Sasso, care depășesc lejer 3000 de metri. Teramanii din cartierele rezidențiale de pe coastă și studenții (căci și universitatea e pe coastă) au parte de o priveliște superbă: Gran Sasso se desfășoară în toată splendoarea lor, la doar 30 de km depărtare. Te scoli dimineața, ieși în halat pe balcon, cu ceșcuța cu espresso în mână, te strâmbi la puștiul cu scuter care strică liniștea, și admiri (dacă e senin) Gran Sasso.

Ce mai poți face în Teramo? Poți să sezi și să cugeți cu o ceașcă în față în Piazza Sant Anna. Asta e o piață nu mică dar ascunsă, mărginită pe de-o parte de niște cafenele, restaurante, tratorii, și pe altă parte de un sit arheologic și o mică bisericuță. Având în vedere că la catolici "mic" înseamnă "mare" pentru ortodocși, biserica asta e chiar cât una de-a noastră, ortodoxă. E foarte veche, se află pe locul unei alte catedrale și dacă o găsești deschisă consideră-te norocos si intra înautru să arunci o privire. Eu în 5 luni am intrat de 2 ori, dar o localnică nu apucase încă. Piazza Sant Anna nu are deschiderea și forfota din Piazza dei Martiri. Dar ambele sunt locuri bune pentru desfășurarea de evenimente. Chiar dacă Teramo e un oraș mic, e foarte viu din punct de vedere cultural și economic: se sfârșește un eveniment, începe altul. Ăsta e cazul bun, căci poți să te duci la ambele. Dar primavara - vara sunt două-trei în același timp și trebuie să alegi. De exemplu, în Sant Anna, are loc Interamnia - un eveniment cu tradiție pentru cinefili. În fiecare seară, timp de o săptămână, se proiectează un film, în așteptarea scurt metrajelor care au fost gândite și realizate în timp ce juma de oraș astepta să se uite/se uita la film. Cel mai bun scurt metraj e ales prin vot anonim de către publicul spectator. [Perioadă desfășurare: martie -aprilie]

În Piazza dei Martiri au loc evenimentele care cer spațiu: expoziție de mașini, semimaratonul anual, târg interetnic cu participare internațională, campionatul local de volei, târg de bucate tradiționale etc.

În fiecare sâmbată, de dimineața până la prânz, are loc un târg care ocupă Piazza dei Martiri și cele două artere principale ale orașului, lăsând în urmă multe hârtii și niscaiva pungi de plastic. Italieni, africani și chinezi vin și își desfac marfa: perne, perdele, pantofi, umbrele, ojă, plovare, cărti, eșarfe, blugi, flori - tot ce vrei. Ai mai auzit italiană cu accent chinezesc? E un musai!

Unde se poate mânca în Teramo? Poți să încerci faimoasa pizza al taglio a lui Don Miguel, preparata chiar de Don Miguel (o bucată cît palma, cam 2 euro). Dacă vorbești spaniola, cu atât mai bine, o să-i amintești de casă. Don Miguel a câștigat ceva premii cu pizza lui, dar deși o vreme am fost consumatoare fidelă, mi-am dat seama că tot mai buna e aia românească. Pentru specialități locale, preparate proaspăt într-un restaurant italian (din ala care e închis la ora 5 fiindcă la ora 5 italienii nu mănâncă, așteaptă cuminți până la 8), recomand Il Antico Cantiere. Când am mâncat aici a fost chiar romantic, căci eram singuri în restaurant și am împărțit o porție gustoasă de carne de vițel făcută un pic în sânge cu oțet balsamic și rucola -de câte ori mă gândesc la ea, îmi lasă gura apa și m-as întorce în oraș doar pentru a avea încă o porție!

Ce mi-a mai plăcut acolo? Fiat 500! Stiți mașina anilor 60? Echivalentul occidental al Trabantului? E plin orașul de ele! Par niște jucării mari, colorate viu, conduse de bunici – poate sunt și nepoții în spate dar nu se văd. Oamenii nu se jenează să folosească această mașina care nu mai e de mult ultimul răcnet; nici la confort nu cred că stă bine dar italienii, mai ales cei din zona centrală, au o mare slăbiciune pentru ea. Atât de mare încât au format cluburi și se întâlnesc periodic: anunță locul întâlnirii și în ziua x, locul x se umple de mașinuțele astea care ajung până la pieptul omului. Își admiră unul altuia mașina, fac schimb de impresii sau de tunning tips and tricks și apoi pornesc cu toții în trombă spre alte zări.

Un must do în Teramo este o plimbare cu autobuzul până în Colleparco. Acesta este o zonă rezidențială, aflată pe un deal foarte abrupt, dealul cu cele mai frumoase panorame spre Gran Sasso și locul unde este Universitatea. Drumul este plin de curbe abrupte dar merită plimbarea ca să admiri în primul rând măiestria șoferilor de autobuz, care cu o mână conduc și iau curba și cu alta vorbesc la telefon. E bine să ai și o pungă la tine, în cazul în care ești o fire sensibilă, sau o acadea, ca să-ți dea senzația că ești într-un parc de copii.

Articol scris de Ioana Patrascoiu