Valea Loirei, gradina de joaca a Regilor

Nu pot sa ma abtin sa nu spun ca orice Tur al Frantei sau vizita la Paris trebuie sa includa neaparat o vizita pe Valea Loarei. Motivul este simplu. Orice mijloc de transport ai alege pentru a ajunge aici se va transforma intr-o masina a timpului.

Am calcat pe taramul din povesti de pe Valea Loarei acum mai bine de 8 ani, iar de atunci nu visez decat sa ma intorc. Setea de a calatori cu siguranta mi s-a accentuat odata cu cele 2 saptamani de vis pe care le-am petrecut la Paris cu mama. Doar noi doua, o harta, un ghid si toate strazile pariziene la dispozitia noastra.

Inca era vremea in care tremurai pe la usile ambasadei sperand sa ai norocul sa primesti viza. Mi-aduc foarte bine aminte ca am venit special la Bucuresti si am asteptat cu sufletul la gura nu stiu cate ore pana am primit raspunsul afirmativ. Iar in scurt timp, cu inima cat un purice, ne aflam in autocar spre experienta care avea sa-mi imprime pentru totdeauna in suflet dorinta de a calatori si a descoperi lumea.

Dupa cateva zile de cutreierat prin Paris, a venit si ziua mult asteptata, vizita Castelelor de pe Valea Loarei. Imi amintesc ca am mers cu cateva zile inainte la o agentie de turism din Piaza Piramidelor si am rezervat o excursie de o zi pe Valea Loarei, cu autocarul, cu ghid in limba engleza. O tot auzisem pe mama turuind ca isi doreste de mult sa vada faimoasele Castele, insa abia cand am ajuns acolo am inteles cu adevarat motivul nerabdarii.

Evident ca intr-o singura zi nu este posibil sa vezi toate Castelele. Nici pe departe. In excursia de o zi bine organizata de agentia cu care am mers, am fost calauziti prin trei castele, plus inca unul pe care l-am vazut doar pe afara.

Blois

Primul popas a fost la Castelul Blois, un castel la care am putut admira faimoasa scara elicoidala, o adevarata opera de arta pentru care Castelul este bine cunoscut. A fost pentru mine prima incursiune in Renastere, unde am putut admira o ilustrare foarte reusita a evolutiei arhitecturii franceze din evul mediu pana in secolul al XVII-lea.

Amboise

A doua oprire a fost in orasul Amboise, unde am avut program de voie, si am admirat doar exteriorul Castelului cu acelasi nume. Am avut ocazia unica de a lua masa de pranz la o terasa tipica pentru Franta si in acelasi timp la poalele fortaretei Amboise ai carei pereti inalti ma duceau cu gandul la calaretii care intrau in castel si puteau ajunge calare pana pe terasa, de unde, cu singuranta, privelistea era de vis.

Chenonceau

Primul lucru care iti ia ochii este arhitectura deosebita a acestui Castel, care este construit efectiv peste raul Cher, sub forma unui pod cu arcade.

Interiorul este la fel de impresionant si ceea ce mi-a ramas intiparit in minte a fost faimosul dormitor al reginei Louise de Lorraine-Vandemont, pe care aceasta l-a imbracat in negru ca urmare a depresiei in care a cazut in urma asasinarii sotului ei.

Tot aici am aflat prima data ca de fiecare rege francez era lipita cel putin o amanta. In cazul acesta, este vorba de ceva mai mult, Regele Henry al II-lea oferindu-i acest Castel amantei sale, Diana de Poitiers, drept cadou. Stau si ma intreb ce parere a avut Caterina de Medici despre asta, care, in mod evident, a alungat-o pe Diana de la Castel dupa moartea lui Henry. Cu toate acestea, impresionantul parc al Castelului Chenonceau de 70 de hectare este binecunoscut pentru frumoasele gradini dedicate Dianei, in care m-am plimbat visand la rochii de epoca si plimbari sub umbreluta.

Chambord

Intamplarea a facut ca ultimul castel la care am poposit sa ramana si preferatul meu. Castelul Chambord este cel mai mare dintre toate de pe Valea Loarei si nu poti sa nu ramai mut cand il vezi pentru prima oara. Glasul mi-a revenit, insa senzatia de la inceput m-a insotit si in continuare pe masura ce il vizitam. Orice poza faci devine instant genul de poza care iti ramane lipita pe desktop pentru mult timp.

Odata ce am pasit in curtea castelului, gandul mi-a zburat la petrecerile din epoca Regelui Soarelui, datorita caruia Castelul Chambord a fost restaurat si salvat de la paragina.

Castelul isi are originile tot in jurul unei femei, de data aceasta fiind vorba de amanta Regelui Francois I, care a ordonat construirea acestui castel pentru a fi mi aproape de aceasta. Tare pacatosi regii astia francezi!

Cand vii la Chambord insa, ceea ce-ti va ramane cu siguranta in minte si te va fascina este terasa, pe unde te poti plimba in voie, admirand multitudinea de tipuri de turnuri si hornuri. Cu toate acestea facusem cunostinta deja de la distanta din curtea castelului, de unde panorama acoperisului imi parea ca seamana foarte bine cu o coroana de bijuterii extravagante.

Ultimul element extrem de valoros, care trebuie neaparat bifat, este dubla scara elicoidala, considerata, pe buna dreptate, deliciul arhitecturii castelului. Ca distractie, am urcat eu pe o scara, mama pe cealalta, si mi-amintesc ca a fost cu adevarat amuzant ca puteam sa ne vedem in permanenta, insa nu ne intalneam niciodata, iar cand am ajuns la etaj, am iesit in locuri diferite. Se spune ca insusi Leonardo da Vinci a proiectat aceasta opera de arta, si imi amintesc ca am studiat o serie de schite expuse la intrare, in care erau reprezentate diferite incercari de a realiza o scara cu trei spirale, care insa nu au avut succes.

Mi-a fost foarte greu sa parasesc taramul fermecat de pe Valea Loarei, dupa ce am invatat si am descoperit atat de multe lucruri deosebite intr-o singura zi. Din acest motiv, si pentru ca nu am ramas decat cu amintirile si doar cateva poze tiparite, astept cu nerabdare sa ma intorc aici cu prima ocazie, cand mi-as dori sa vad si alte castele, printre care si Chaumont, un alt castel desprins parca din povesti.