Unul dintre motivele pentru care avem rețineri înainte de a cumpăra un bilet de avion către Brazilia e nivelul de violență raportat aici și știrile (nu neapărat încurajatoare) pe care le vedem sau citim.

Când toți (inclusiv cei care locuiesc în Brazilia) îți spun că ai face bine să îți lași bijuteriile acasă și să îți scoți camera doar când pare sigur sau când vrei neapărat să faci o poză, începi să crezi că e mai bine să rămâi încuiat în hotel sau în hostel și să experimentezi soarele și briza doar de pe balcon.

Prima dată când am ajuns în Rio am stat în nordul orașului. Îmi amintesc că am căutat adresa pe Google Maps și ne-am dat seama că suntem într-o zonă relativ sigură, între două favelas. Așa că mi s-au reactivat toate avertizările despre droguri, bande, furturi și răpiri și era gata să stau în casă. Mariah, gazda noastră, îmi explicase cu o seară înainte cum să ajung la metrou: ieși de pe străduță, traversezi, și mergi și mergi (încercând să ignori împrejurimile murdare și băieții care arată dubios la barurile din colț) vreo 20 de minute până ajungi la un pod peste calea ferată. Îl treci și ești la stația de metrou Nova América del Castilho. E de prisos să vă spun că în prima zi mi s-a părut că toată lumea se uită ciudat la mine și că se vede clar că nu sunt de acolo, nu știu drumul, sunt numai bună de mâncat la micul dejun. Aaah, și că n-o să găsesc niciodată stația și chiar dacă o găsesc… cu siguranță n-o să mai știu să mă întorc acasă.

Ei bine, atitudinea și gândurile astea nu m-au ajutat deloc să mă relaxez sau să mă bucur de oraș în primă fază. Abia când am început să învăț un pic mersul lucrurilor, să mă descurc la magazin într-un amestec de portugheză și spaniolă (portunhol), am început și să disting culorile din jur și să mă bucur din plin de experiențe.

Lucrurile nu sunt însă deloc simple, așa că o să vă rog să vă informați și să luați decizia de a veni aici după ce v-ați asigurat că sunteți pregătiți pentru asta. Dacă aveți în bagaj doar gândire pozitivă, s-ar putea să nu fie de ajuns în fața unui jaf armat.

Cu aproximativ 21.8 sau 27.1 de omucideri la 100 000 de rezidenți (depinde cine raportează – spitalele sau poliția), furturi pe stradă, jafuri, răpiri, violențe între bande de crimă organizată, Brazilia e una dintre cele mai periculoase țări din lume. E în primele douăzeci când vine vorba de ucideri intenționate. Prietena cu care am ajuns prima dată în Rio venea din Guatemala (care e pe locul I în topul omuciderilor) și glumeam împreună că suntem în siguranță în Brazilia. Cel puțin, mai în siguranță decât în Ciudad de Guatemala.

rio de janeiro brazilia

Vestea “bună” e că aceste violențe extreme se întâmplă între membrii găștilor din favelas, oameni implicați în traficul de droguri și cu puternice legături în lumea crimei organizate. Dacă stai departe de zonele în care acționează ei și dacă păstrezi niște reguli minime de siguranță nici măcar nu o să vezi un pistol. Dacă nu, s-ar putea să fi surprins de acțiuni asemănătoare cu cele din Cidade de Deus sau Cidade de Homens, în plină zi. O altă veste bună e că autoritățile au încercat să facă un pic de ordine și curățenie știind că se apropie World Cup 2014 și Olimpiada de Vară din 2016.

Vestea mai puțin bună e că tinerii din favelas sunt destul de obișnuiți să vadă violență sau să li se întâmple lucruri neplăcute. Combini asta cu nivelul de sărăcie și cu oportunitățile educaționale infime și ai o mulțime de infractori mărunți în orașe pline de turiști (Rio de Janeiro, São Paolo, Recife, Salvador). Cele mai multe jafuri de buzunare se întâmplă în Rio în zona de sud, pe plajele arhicunoscute – Copacabana, Ipanema, Leblon sau în metrou și autobuz la ore de vârf. În São Paolo au fost raportate cazuri de furt în aeroport: bagaje de mână sau bagaje mai mici luate rapid, chiar dacă ai fost neatent doar pentru o secundă. Nici în hotel sau la restaurant nu e foarte sigur să îți lași telefonul pe masă sau geanta nesupravegheată. Cazurile de răpire sunt foarte rare când vine vorba de turiști; sunt mai degrabă urmăriți membri ai familiilor bogate din Brazilia.

În Rio, locurile unde ar trebui să aveți mai multă grijă sau să mergeți însoțit(ă) sunt: Avenida Atlantica(Copacabana), Avenida Rio Branco(centru, acolo unde sunt casele de schimb valutar), Lapa, Santa Teresa și Vista Chinesa (pădurea Tijuca).

Eu stăteam în nord (la o oră de stat în autobuz și metrou de locurile enumerate mai sus) așa că n-ar fi trebuit să am de ce să mă tem. Teoretic. Practic, m-am aventurat în unele cazuri și n-am pățit nimic, iar alta dată am fost în locul nepotrivit, în mijlocul câtorva situații neplăcute. De exemplu, v-am povestit cum am intrat în Favela Santa Marta după ce tocmai schimbasem vreo 400 de dolari. Deunăzi am fost în Santa Tereza cu telefon, aparat foto și vreo 300 de euro în geantă. Singurul lucru care mi s-a întâmplat a fost că cineva a vrut să îmi ia sticla de apă(l-am refuzat ferm).

Cea mai înspăimântătoare experiență de aici s-a întâmplat noaptea, pe drumul spre autogară. Fusesem avertizate să nu ieșim singure după miezul nopții, să luăm doar taxi și să nu ne aventurăm în zone necunoscute. Eu eram un pic mai sigură pe mine decât prietena mea și mă bazam pe faptul că fusesem la autogară. E adevărat că fusesem pe timp de zi și că mă întorsesem înainte de miezul nopții, fără bagaje și fără a avea semnele distinctive ale unui turist.

Se făcea că autocarul nostru spre São Paolo pleca la ora 2 AM din autogară. Ne-am prezentat la stația din fața casei pe la 1 AM. Stăteam pe Avenida Suburbana (o imensitate de șosea, tot timpul plină de mașini și de oameni). În noaptea aceea era aproximativ liniștită, cu grupuri de petrecăreți care ne-au ignorat, cu un cerșetor mai mult sau mai puțin agresiv, nimic anormal. Ne-am bucurat că a venit autobuzul după vreo 10 – 15 minute (vă reamintesc că nu există orare de autobuz și că poți să îl aștepți 10 minute, 20, 30 sau o oră) și ne-am urcat. Ne-am așezat pe la mijloc, aproape de ușă, fiecare pe bancheta ei, pentru că aveam câte un ditamai rucsacul. Era ceva lume în autobuz, noi aveam un zâmbet larg și glumeam pe limba noastră. După ceva stații (aveam 30 – 40 de minute până la autogară) urcă un nene mai puțin pe gustul meu – pantaloni murdari, fără tricou, privire agresivă. Îi simțeam neliniștea prietenei mele și încercam să îmi păstrez calmul. La următoarea stație intră un al doilea personaj și coboară ultimii cetățeni normali. Unul dintre noii pasageri se apucă să deschidă larg geamurile din spate și celălalt îl ține pe șofer de vorbă. Deja simțeam fiori reci pe șira spinării și îmi imaginam un scenariu de scăpare, un plan B. Se aud troznete și pocnituri în spatele autobuzului și mă întorc la timp să văd câțiva domni intrând pe geam. Vreo 6-7 la număr. Intră, se așează, încep să râdă și autobuzul pornește. Mi se părea că sângele soferului e la fel de înghețat ca al nostru. La o privire mai atentă planul B nu exista: nu știam unde suntem, nu știam să comandăm un taxi, priveliștea de afară era mai înspăimântătoare decât cea din interior. Așa că am încercat să nu îmi arăt panica și să nu o agit și mai tare pe prietena mea căreia i se părea că intrușii se holbează la noi. Clar se uitau la noi, dar asta poate să fie și pentru că noi îi priveam fix, speriate. Au fost cele mai lungi 10 minute din viața mea(de până acum) și am zbughit-o spre autogară de îndată ce am ajuns în stația salvatoare. Nu ne-au întrebat nimic, nu ne-au cerut nimic, nu au coborât după noi. După ce ne-a mai trecut sperietura am concluzionat că nu aveau bani de autobuz și că a fost soluția lor pentru a ajunge acasă.

Câteva zile mai târziu, în Salvador, ne-am dat seama că întâmplarea asta și poveștile prietenilor de acolo ne speriaseră atât de tare încât nu mai aveam curaj să scoatem camera să facem poze ziua în amiaza mare. După vreo câteva momente de reflecție ne-am zis că nu așa vrem să ne petrecem vacanța și ne-am relaxat. Dacă tu te holbezi la orice străin cu dreadlocks pe o stradă un pic mai lăturalnică dintr-un oraș necunoscut, există foarte multe șanse ca și el să facă același lucru. În primul rând, nu prea ești bronzat și ai trăsături exotice pentru el. Apoi, aici toată lumea face contact vizual. Nimeni nu se sfiește să te privească sau să îți vorbească. Nu înseamnă neapărat că vor ceva de la tine, poate însemna că sunt curioși sau prietenoși.

viajoa_hamac_Brazilia

Atitudinea relaxată ne-a ajutat să întâlnim oameni foarte faini, ne-am distrat de minune în Salvador și pe insule și m-a ajutat pe mine să iau o alta decizie `înțeleaptă´. M-am întors acasă de la aeroport cu maxi taxi-ul. Nu știam foarte bine unde oprește primul și unde va trebui să schimb, dar știam direcția și eram foarte încrezătoare pe noul meu look de braziliancă bronzată, cu codițe. Rucsacul imens și accentul ciudat în portugheză mă dădeau de gol, dar asta nu conta. Când am ajuns acasă și le-am povestit gazdelor că am schimbat două maxi-taxiuri ca să ajung la ei, am primit priviri suspicioase. Mama Mariei a zis că aș merita o bătaie și că nici măcar ea nu s-ar aventura să facă asta, deși a crescut în Rio. De atunci, sunt dată drept exemplu în conversațiile lor cu prietenii sau cu alți vizitatori. Și tot de atunci sunt sigură că știu care mi-s limitele în țara asta.

Aș vrea să vă avertizez să nu încercați să vă testați norocul cum o fac eu(nu în Brazilia cel puțin). Aici am scris despre cum mi-am adunat curajul pentru călătoria asta. Am multe călătorii singură la activ, vorbesc binișor portugheză și știu destul de bine cum să mă descurc într-un loc nou sau cum să recunosc oamenii în care pot să am încredere. Sunt recunoscută pentru pierderea de acte și portofele în România, dar n-am pierdut niciodată un cent în deplasare. Spun toate astea ca să vedeți că pot să mă descurc și că mă simt în siguranță în locuri care pot părea dubioase pentru alții. Lucrurile pe care le fac au un strop de nebunie, recunosc, dar nu le fac pentru că sunt inconștientă sau iresponsabilă. De cele mai multe ori știu foarte bine în ce mă bag și am luat în calcul multe dintre riscuri.

Ce recomand pentru o experiență frumoasă și sigură în țărișoara asta minunată?

  • să nu vă aventurați neînsoțiți în favelas
  • să nu mergeți noaptea singuri pe plajă
  • să nu mergeți noaptea cu autobuzul
  • să vă comandați un taxi de la aeroport sau să verificați bine traseul autobuzelor sau să rugați un prieten să vă aștepte
  • dacă aveți nevoie de bani mai mulți, puteți purta o borsetuță pe sub haine; altfel, luați puțini bani la voi și lăsați cardurile într-un loc sigur
  • o copie a pașaportului ar trebui să fie suficientă pentru intrarea în baruri (nu e o idee bună să țineți actele în același loc cu banii sau să le pierdeți)
  • evitați plimbările singuri, dacă e posibil
  • evitați zonele fără lumină, în special aleile și parcurile
  • asta e de bun simț… dar o scriu. Nu vă opuneți unui jaf armat și nu încercați să urmăriți hoțul!
  • nu purtați bijuterii mari, ceasuri valoroase sau orice altceva ce ar putea să atragă atenția
  • când sunteți într-o mașină, chiar și într-un taxi, țineți toate ușile încuiate și geamurile deschise doar puțin
  • nu vă lăsați lucrurile nesupravegheate pe plajă

Ajută mult să vă planificați traseul și să nu scoateți harta, telefonul sau ghidul imens cu Brazilia la fiecare colț de stradă. Dacă aveți nevoie să faceți asta, asigurați-vă că nu sunteți pe o stradă pustie. S-ar putea să vă treziți atacați în mijlocul zilei.

Și ultimul sfat: dacă ați citit toate poveștile și ați ales să plecați de acasă, trăiți experiența cu bucurie, nu cu frică!

rio -gabi

Ilustrație realizată de Ada Popescu.

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Gabi Solomon

Facebook Website

Pentru Gabi, dorința de aventură vine la pachet cu pragmatismul, cu intuiția și cu pasiunea de a învăța din fiecare experiență. Călătoria în Brazilia i-a arătat cum e să prețuiești fiecare moment, cum e când simți că nu mai ai nevoie de nimic, cum poți să aduci culoare în viața ta.

6 Responses

  1. imagineth

    Din păcate acesta este realitatea lor.Mi se pare atât de cunoscut tot ce ai spus mai sus. Am trecut prin niste experiențe neplăcute vara aceasta si am simtit toata groaza locului, iar armele fac parte din viata de zi cu zi. Însă mie mi s-a spus sa mă holbez la ei, la orice suspicios, sa mă uit la ei in ochi, ca asa diminuez dorinta lor de a face vreo prostie din frica ca o sa fie usor recunoscuti apoi si gasiti de către politie. Se prea poate ca anume faptul ca v-ati holbat la ei a fost chiar salvator!

    Reply
  2. una

    am calatorit singura in Brazilia si vreau sa stii ca sunt deacord cu cele scrise de tine.daca nu ai bijuterii ostentative ceas telefon camera foto la vedere …poti pleca linistit oriunde pe planeta.

    Reply
    • Gabi Solomon

      Cred ca merita si un pic de documentare inainte :) Unele locuri sunt mai nesigure decat altele.

      Reply
  3. Andrei Iordache

    Multa vreme m-a batut gandul sa dau o fuga pana in Brazilia, n-am avut inca ocazia, dar dupa ce am citit articolul tau, mi-am dat seama ca e mai frumoasa in poze :))

    Reply
    • Gabi Solomon

      Crede-ne, e mult mai frumoasa in realitate! Depinde insa de fiecare daca alege sa mearga sau nu. Poti sa mergi cu o agentie de turism si sa nu experimentezi mai nimic din cele de mai sus.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *