Am putea să ne potrivim ceasurile după asta. Aş putea să jur că există un om şi singura lui menire pe lumea asta este să anunţe începerea isteriei căpuşei. Imediat ce s-a făcut un pic cald şi au înflorit copacii, parcă-l şi văd cum sta chitit cu ochii pe suprafaţa pământului şi cum scoate capul primul fir de iarbă verde, cum îşi ia portavocea şi decretează stare de alertă maximă, cod roşu şi pericol de cataclism, de parcă 200 de criminali în serie au scăpat de la închisoare în acelaşi timp. Ce 200? Pfff, milioane, miliarde de criminali în serie! Îl şi aud: SALVAŢI-VĂ!!! VINE CĂPUŞAAAA! SCAPĂ CINE POATE!! ATENŢIE, ACESTA NU ESTE UN EXERCIŢIU! REPET, ACESTA NU ESTE UN EXERCIŢIU!

***

Treceam săptămâna trecută liniştită cu maşina prin Piaţa Sfânta Vineri (un pic mai sus de Magazinul Unirii) şi oricât de atentă eram eu să circul regulamentar, n-am putut să nu observ o reclamă imensă pe partea stângă care m-a tras de nas din secunda 2, pe care scrie cu litere cât mine de mari BOALA LYME, ceva Laborator de testare, bla bla (de, cât am putut şi eu să citesc din mers fără să fac accident).

Adică na, să ştie omul ce să facă dacă a fost muşcat de căpuşă, a scăpat de ea de pe corp şi acum are simptome sau doar suspectează că ar avea Boala Lyme. Dar ăsta deja e ultimul pas. În loc să fim bombardaţi cu reclame ale laboratoarelor de testare pentru Boala Lyme (sau ok, pe lângă astea), mai bine am fi bombardaţi cu panouri imense pe care să scrie cât China de mare ce să faci în momentul în care vezi că ai o căpuşă pe tine, sau, şi mai bine, ce să faci să PREVII o muşcătură de căpuşă.

Oamenii care fac excursii sau ieşiri în zone rurale sau în natură (şi oricine iese măcar în parc, deci TOATĂ lumea) ar trebui să ştie dinainte (să se informeze sau să fie informaţi) cum să prevină muşcăturile de căpuşă şi, în cel mai rău caz, ce să facă dacă găsesc o căpuşă pe corp. Nu să caute disperaţi pe net atunci în ultimul ceas, cu lighioana pe ei, ce trebuie făcut ca să scape de ea. Şi ar fi bine dacă ar face măcar asta, dar ăştia sunt doar 5% din oameni, restul de 95%, cum văd lighioana, cum încep să tragă de ea exasperaţi în toate direcţiile, doar doar ar scăpa de oribilitate cât mai repede posibil.

Credeţi-mă, probabil aşa aş fi tentată şi eu să fac, că urăsc insectele mai mult ca orice pe lumea asta, şi nu suport nici să mă atingă 1 secundă, darmite să stau cu una înfiptă în mine mai mult de secunda aia. Dar din fericire, eu n-am avut “plăcerea” să fiu muşcată de căpuşă, însă verişoara mea da, şi am mers la spital cu ea. Cunosc toată procedura :)

Vară-mea, la fel de oripilată de insecte ca şi mine, când a văzut căpuşa pe ea, a făcut tot posibilul să scape de ea în cel mai scurt timp. Căpuşa bineînţeles, s-a rupt de la jumate, şi vară-mea a rămas cu capul căpuşei tot pe ea, moment în care s-a oripilat şi mai tare, pentru că i s-a aprins beculeţul cu Boala Lyme.

Vară-mea locuieşte în Statele Unite, şi acolo este o întreagă isterie legată de boala asta. Şi asta nu pentru că acolo ar umbla încolonate cu miile pe trotuar, şi tabără în haită, cu strigăt de război, pe toţi amărâţii care au îndrăznit să iasă din casă, ci doar pentru că aşa sunt ei, un pic mai panicaţi. Contrar aşteptărilor însă, pe cât de mare e panica, pe atât de mic se pare că e nivelul de informare al oamenilor, drept urmare când sunt puşi faţă în faţă (deşi mai corect ar fi faţă în spate) cu monstrul, nu ştiu ce trebuie să facă.

Dar nu e problemă, a aflat rapid ce trebuie să facă şi mai ales ce NU trebuia să facă, căci a urmat vizita la spital, pentru care am însoţit-o şi eu, aşa că sunt doxă şi pregătită să vă împărtăşesc experienţa mea legată de căpuşe :)

Un motiv în plus pentru care m-am decis să scriu acesta articol ar fi acela că în prima noastră excursie Viajoa pe care am organizat-o în 2011 în zona Sfânta Ana, una dintre participante s-a întors de acolo cu un suvenir în plus faţă de restul. Desigur, nu este vorba de un magnet, ci o chestie mult mai mică. Exact, o căpuşă.

Asta, evident, nu înseamnă că nu trebuie să mai mergeţi în zona Sfânta Ana pentru că acolo sigur sunt căpuşe, şi în niciun caz nu înseamnă că nu trebuie să mai veniţi cu noi în excursiile Viajoa :)))) ci doar că trebuie să citiţi cu atenţie sfaturile de mai jos :)

Cum prevenim muşcătura de căpuşă

În primul rând, această căpuşă săraca, nu e un câine sau ceva babuin care să te muşte de fund. Ea e atât de mică încât atunci când o vezi e posibil să te întrebi dacă nu cumva e un coş, o aluniţă sau ceva mizerie. Drept urmare e uşor incorect să spunem “muşcătură de căpuşă”. Este de fapt o înţepătură.

Însă din simplul motiv că după ce te-a capsat nu pleacă şi ea la plimbare ca un ţânţar serios, ci se mută pe tine, se face comodă fără să te anunţe când are de gând să plece (pentru că nu are de gând prea curând) şi se serveşte fără jenă din sângele tău, s-a adoptat denumirea de muşcătură în loc de înţepătură.

De reţinut este că aceste căpuşe nu au un venin în ele, nu sunt vipere. Ele te înţeapă pentru a-ţi lua sânge, nu ca să-ţi dea vreo ceva. Că se poate întâmpla să-ţi dea vreo boală, asta e altă discuţie, vedem mai jos.

Bun, cum facem să nu ne muşte lighioana:

  • În primul rând nu ne băgăm în zone cu iarbă înaltă. Personal, încerc să evit şi zonele cu iarbă nu foarte înaltă, căci am auzit că s-a specializat nenorocita, şi o găseşti cam în orice fel de iarbă. Şi în plus, ea n-are riglă după ea să măsoare lungimea ierbii şi să zică “ok, da, iarba asta are sub 20 cm, nu am voie să stau aici, să plec deci”,
  • În aceeaşi idee, nu campăm în astfel de iarbă şi nu lăsăm fermoarul deschis la cort nici măcar o secundă în plus decât e musai, indiferent unde am campa.
  • Dacă ştim că urmează să facem trasee în zone cu iarbă sau vegetaţie, sau pur şi simplu să ne plimbăm în natură, zone rurale, etc., nu ne încălţăm cu sandale sau orice alte încălţări deschise.
  • Chiar dacă e cald afară, e de preferat să avem bluză cu mânecă lungă şi pantaloni lungi, şi nu scurţi sau trei sferturi.

Deşi nici aşa nu suntem foarte în siguranţă, pentru că dacă jos pantalonul e larg, căpuşa se bagă şi apoi escaladează într-o veselie piciorul de zice că-i Everest. Aşadar trebuie băgat pantalonul în şosetă.

Eu personal am găsit că cea mai bună soluţie sunt nişte colanţi de alergat. Sunt subţiri şi nu mori de cald în ei aşa cum s-ar crede, dar stau ficşi pe picior şi căpuşa nu prea are pe unde intra. Atenţie să nu fie piele descoperită între locul în care se termină pantalonul şi locul în care începe şoseta, ci să se suprapună. Purtaţi nişte şosete un pic mai înalte, ca prin mişcare să nu iasă de sub pantalon.

Desigur, chestiile astea sunt mai mult valabile pentru munte, că în rest nu cred că are nimeni chef să se baricadeze în halul ăsta când iese în parc sau la o ieşire pe la poalele muntelui, mai ales vara când mori de cald şi la umbră. Pentru cazurile din urmă… mult succes! Singurul lucru pe care îl putem face este să ne dăm cu un spray de căpuşe luat de la farmacie şi să ne rugăm să funcţioneze.

  • Dacă avem animal de companie (în principal câine) şi mai ales dacă îl luăm cu noi în natură, trebuie să avem mare grijă. Există sprayuri şi zgărzi speciale anti-căpuşă, şi trebuie cerut sfatul veterinarului vis-a-vis de ce trebuie făcut după o ieşire în natură. Dacă este vorba de un câine cu păr foarte scurt, examinarea se poate face uşor, dacă are păr lung… multă baftă!
  • Când mergem cu cortul, la întoarcere avem grijă să nu fie căpuşe pe cort/izopren, etc.

Cum prevenim Boala Lyme sau TBE

Pentru că bolile purtate de căpuşe au mai multe şanse să apară în cazul în care am avut nenorocul să fim muşcaţi de căpuşă dar să nu o observăm la timp, este bine ca atunci când revenim acasă după o ieşire în natură, să ne examinăm la/după duş ca să observăm dacă ne-am pricopsit cu vreuna.

Examinarea trebuie făcută cu atenţie, pentru că, aşa cum spuneam, căpuşa este foarte mică. În deosebi trebuie examinate axilele, zona inghinală, gleznele şi scalpul (dar mai bine nu ne băgăm capul în iarbă zic :)

Ce trebuie să facem dacă observăm o căpuşă pe corp

Ok, deci să presupunem că am găsit o căpuşă înfiptă frumos pe piele. În primul rând nu ne isterizăm. Apoi, indicat este să NU încercăm să scoatem căpuşa. Ştiu, e oribilă, dezgustătoare, se hrăneşte din noi şi vrem să scăpăm de ea ACUM. De fapt ieri dacă se poate. Dar cu toate astea, dacă am încerca să o scoatem, e mai probabil să înrăutăţim situaţia, decât să o îmbunătăţim.

Căpuşa NU se arde, Nu se unge cu ulei, Nu se da cu ojă, Nu se împunge cu acul, Nu se taie, Nu se smulge, Nu se răstigneşte, Nu se îmbată cu alcool, nu NIMIC!

De ce? Pentru că în momentul în care o stresăm, ea îşi eliberează din fluide în corpul nostru şi şansele de infectare cresc simţitor. Dacă încercăm să o smulgem, se va rupe şi capul ei va rămâne înfipt, ceea ce de asemenea va creşte şansele de infectare.

Singurul caz în care e posibil să fie mai ok să încercăm să scoatem singuri căpuşa este dacă suntem foarte departe de un spital. Pe munte e o vorbă: “bagaju’ şi marcaju’!”. Dacă eşti pe traseu şi observi lighioana, ia rucsacul în spate şi dă-i în jos spre spital. Dacă nu poţi să faci asta sau nu vrei, atunci ai 2 opţiuni: fie stai calm şi mergi la spital seara când cobori de pe munte, fie încerci să o scoţi tu, dar NUMAI dacă ai o pensetă şi nu eşti agitat. Dacă ştii că te panichezi, fie laşi pe altcineva, fie o laşi în pace.

Singurul mod în care poţi scoate căpuşa fără să se rupă este cu mare atenţie, cu calm şi răbdare şi cu o mână de chirurg (adică să nu-ţi tremure ca la Parkinson). Ah, da, şi cu o pensetă. NU cu altceva. În NCIUN CAZ cu degetele/unghiile. Căpuşa se apucă extrem de uşor cu penseta, fără a o strânge, şi apoi se trage foaaarte uşor şi constant în direcţia în care ţi se pare că va ieşi cel mai firesc (adică uşor în sus dar nu chiar perpendicular pe piele).

Personal nu aş încerca să îmi scot singură o căpuşă, şi nu pentru că n-aş fi în stare să fiu calmă şi atentă, ci pentru că şansele să o scoatem întreagă folosind o pensetă obişnuită de sprâncene nu sunt foarte mari. Aş prefera să merg cât mai repede la spital.

Dacă eşti în oraş, ferice de tine. Îmbracă-te frumos (dacă eşti despuiat) şi direcţia spitalul. În Bucureşti, destinația cea mai sigură e Spitalul Matei Balş. În alte oraşe nu cunosc, dar presupun că orice cameră de gardă e ok. În cel mai rău caz te trimite de acolo în altă parte. Nu eşti cu pistolul la cap, stai liniştit că e timp.

În principiu e bine să fie îndepărtată în maxim 24 de ore, dar chiar şi după 48 de ore, şansele să te alegi cu boala LYME sunt destul de mici. Unu la mână pentru că doar un FOARTE mic procent din căpuşe poartă bacteria Borrelia burgdorferi care este agentul Bolii Lyme, şi doi la mână, chiar dacă te muşcă o căpuşă purtătoare, sunt şanse mari să nu dezvolţi această boală. Mai există şi boala TBE (encefalita de căpuşă), dar statisticile sunt similare, dacă nu chiar mai puţin îngrijorătoare.

În orice caz, după ce ţi se va scoate căpuşa la spital, ţi se va prescrie o doză unică de antibiotic (nu ORICE antibiotic) care costă extrem de puţin.

Asta e tot. End of story. După ce ai luat antibioticul, nu trebuie decât să supraveghezi locul muşcăturii în primele săptămâni şi să fii atent la eventuale modificări. Toate lucrurile acestea ţi le va spune şi medicul la spital. În principiu, primul simptom care ar putea denota boala Lyme apare după câteva zile sau săptămâni şi este înroşirea unei zone circulare în jurul muşcăturii, care seamănă un pic cu o ţintă. Dacă apare aşa ceva, mergeţi înapoi la medic. Din nou, cu calm, căci e tratabilă.

Ca să vă spun sincer, habar n-am de unde a apărut brusc această isterie cu căpuşele şi la noi, acum vreo 2-3 ani parcă. Că doar n-au picat toate căpuşele astea din cer peste noapte. Erau şi înainte. Acum, sper că sunteţi pregătiţi, va începe iar să vuiască televizorul pe toate canalele cum că “văleu, căpuşa!”, cât e vara de lungă.

Înainte, zău dacă vorbea cineva despre asta. N-avea nimeni nicio treabă şi mergeam liniştiţi în treaba noastră, prin iarba noastră. Dar se pare că între timp a ajuns şi la noi isteria din America, pe care am impresia că ne-am priceput să o importăm de minune, la fel de bine cum ne-am priceput să importăm şi Valentine’s Day, Halloween sau alte chestiuni similare care pun pe săracii bărbaţi şi părinţi la cheltuieli şi presiuni serioase.

În cazul căpuşei, nu văd care e cheltuiala, dar cert e că dacă în cazul Valentine’s Day şi Halloween mai aveam o scăpare, în cazul căpuşei… SALVAŢI-VĂ!!! SCAPĂ CINE POATE!! ATENŢIE, ACESTA NU ESTE UN EXERCIŢIU! REPET, ACESTA NU ESTE UN EXERCIŢIU!

***

Nu am pus poze cu căpuşe în articol, din simplu motiv că mi se pare oribile şi n-am vrut să vă oripilez, însă am inclus filmuleţul de mai jos (în limba engleză) despre căpuşe. Este foarte bun şi vă sfătuiesc să îl vizionaţi. În plus faţă de Lyme Disease, căpuşele pot purta şi boala TBE, boală cauzată de câteva virusuri cu răspândire destul de mare în Europa de Est. Câteva informaţii şi despre această boală se găsesc în filmuleţ.

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Alexandra

Facebook Website

Alexandra recunoaste cu mâna pe inimă că este dependentă de munte şi... nu se trateaza. Ii puteti urmari aventurile montane si nu numai pe bloguldecalatorii.ro

18 Responses

  1. Alexandra

    Oh, imi pare tare rau sa aflu asta, nu stiam ca Mike a patit-o.. :(
    Multumim de link. A lucrat mult la acel articol si o sa ajute multa lume!

    Reply
  2. Claudia

    Se vorbea si mai de mult de catuse si de Lyme, dar s-a „auzit” mai pe larg pe cand cu imbolnavirea si moartea actorului Serban Ionescu.

    Pe mine m-au piscat cu sutele in verile dintre 3-18 ani, daca nu si mai tarziu si asta pentru ca la tara pe dealuri capusele erau ceva normal. Sper eu sa nu fi fost infectate si nu-mi amintesc de marker-ul format pe piele la infectare: un cerc rosu in jurul muscaturii (cerc, nu disc).

    Cert este ca inmultirea capuselor infectate nu e accidentala, extinderea localitatilor si lipsa pradatorilor au facut ca ierbivorele (caprioarele mai ales) sa fie tot mai multe si astfel sa plimbe de colo-colo capusele purtatoare. Asa se explica de ce in SUA, Germania, chiar si Canada e un pic de paranoia pe subiectul asta.

    Mai multe pe acest subiect si direct de la sursa unui „patit”, de la Mike:
    http://amintiridinmunti.blogspot.de/2013/09/lymeborelioza.html

    Si cum nu mi-a dat fiori subiectul pana cand nu i s-a intamplat prietenei mele si am vazut si vad cat de lunga e lupta…

    Reply
  3. Claudia

    A lucrat mult pentru ca s-a informat mult ca asa e cand dai de belea. Bine ca stie germana pentru a putea citi munti de documentatie – oamenii chiar au o problema serioasa in Germania, mai ales in sud unde si Mike a „cules” capusa vinovata. Din lupta cu „bacteria” insa se pot trage o groaza de foloase legate de sanatate si din cate stiu, Mike a facut-o si o face (asta ca sa inchei optimist).

    Reply
  4. Alexandra

    Da, din pacate asa e….
    Si e de apreciat maxim ca a scris undeva tot ce a adunat din cercetarile ei, ca sa ajute si pe altii…

    Reply
  5. CristianC

    Dati si un sfat pentru baieti…Eu n-am chef sa umblu in colanti pe munte 12 ore. :))

    Reply
  6. Alexandra

    :)
    Pantaloni lungi + sosete inalte. Pe poteca si pe traseele normale, unde iarba e f mica, nu e chiar asa mare pericolul, iar cand te bagi prin locuri cu vegetatie mai mare, bagi pantalonii in sosete si te scuturi cand iesi.

    Reply
  7. Paul

    Mergeti sa faceti si un test pt Borrelia burgdorferi la Synevo pe Str.Grozovici. A fost 60 RON cu rezultat a doua zi pe mail, pe cand la Bals era dublu si stateai la coada ca la orice de stat. my 2 cents.

    Reply
  8. Mihai

    “cea mai bună soluţie sunt nişte colanţi de alergat” – ma intreb cum ar arata un barbat imbracat asa :-)

    Reply
  9. Alexandra

    Da, stiu ca la tine a mers cu penseta, dar nu cred ca se poate generalaiza… La altii s-ar putea sa nu mearga…

    Si n-am vrut sa spun numele antibioticului in articol, pentru ca nu incurajez “self-medication”…

    Reply
  10. Alexandra

    Asa este! Tocmai de aceea este bine sa stim sa prevenim si sa stim ce trebuie facut in caz de muscatura. Spital neaparat! Altfel chiar nu e de gluma cu boala asta, la fel cum nu e cu nicio boala de fapt…

    Reply
  11. cercetasii

    Din pacate boala e reala si cumplita. De la o asemenea intepatura mama are o artrita Lyme, nu e de joaca, antibioticile trebuie luate musai. Copiii se “decapuseaza” la dush la fiecare intoarcere din turele outdoor, e lege (parintii semneaza la plecare :)

    http://www.servicii-publice.ro/produs/O_TOM_THICK_TWISTER/248.html Noi folosim asta (costa 10 lei) in caz ca nu putem sa ajungem la spital in 24 de ore … dar mai bine totusi, mergi la spital! Ideea dispozitivului e ca o scoate prin rotire, astfel incit sa nu se rupa si sa nu se simta “stresata” lighioana …

    Cu drag,
    cercetasii sibieni …

    Reply
  12. Larisa

    Eu am avut o experienta cu niste capuse, acum 2 ani, la un camping langa Metz. De fapt nu eu, ci Azorel si de atunci am devenit un pic obsedata, il controlez mereu cand iesim cu el in natura. Nu-i usor sa le gasesc ca are parul mare, noroc ca-i mic :)). A avut vreo 2-3 capuse atunci, le-am scos cu grija-asa este, trebuie mare atentie ca se rup si capul ramane in piele; cand ne-am intors acasa l-am dus la veterinar si a scapat cu bine. Am avut noroc.
    Intr-adevar exista tot felul de substante la farmaciile veterinare, lichide care i le torni animalului dupa gat, (sa nu se linga), cica tin capusele la distanta, sprayuri sa dai prin casa, zgarzi (care n-au avut nici un efect), chiar si pensete speciale pt scos capusa etc.
    Oricum, e mai bine sa previi decat sa tratezi.

    Reply
  13. Maria

    Eu am patit-o acum vreo 3 ani in Italia, m-am bagat prin iarba inalta si aveam pantaloni lungi doar pana sub genunchi. M-am prins in masina in drum spre casa ca aveam 4 pe o singura glezna. Initial am crezut ca e mizerie. Norocul a fost ca citisem, cu ceva timp in urma, care era treaba cu ele. Am asteptat calma pana acasa si acolo le-am scos, usor si cu mult calm, cu penseta. Doua erau asa de mici ca a trebuit sa le scot cu penseta si lupa, ca sa le vad clestisorii si sa nu trag prea tare sa le rup capul. Din fericire n-am patit nimic, m-am uitat dupa pete si altele o luna dupa aceea si a fost totul ok.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *