Mai practic de atat nu se poate: cum calatoresti in… Chile

7

Pe scurt:

– Exista anumite statistici care spun ca Chile e mai sigur decat Statele Unite. N-am fost in SUA, asa ca nu pot face o comparatie, dar Chile este fara indoiala cea mai sigura tara din America de Sud. Mergeti fara frica!
– Nu ezitati sa luati autobuzul: este ieftin si eficient, avionul merita doar daca timpul va preseaza (ceea ce este, totusi, probabil, avand in vedere dimensiunile tarii).
– Chile e o tara scumpa; exista, insa, doua locuri care sunt scutite de taxe: Zona Franca din Punta Arenas, in sudul tarii, si din Iquique, in nord. Daca va aflati pe acolo si aveti chef de shopping, profitati! Diferenta de pret o vedeti mai ales la produsele cu accize mari. 

Ce stim despre Chile? Cand si unde sa mergi?

“Un pais largo y flaco”. Adica o tara “lunga si slaba”, asa cum le place chilienilor sa o descrie. Cu aproximativ cinci mii de kilometri de la nord la sud si o “grosime” medie de doar doua sute, teritoriul chilian se potriveste foarte bine caracterizarii. Vestea buna e ca, in conditiile astea, tara are o varietate de peisaje, tipuri de clima si minuni ale naturii cu care putine state din lume se pot lauda. Vestea proasta este ca a calatori pe distantele respective cere timp sau, daca nu il aveti, bani de avion. Vestea buna e ca in Chile puteti gasi, totusi, bilete de avion relativ ieftine, deci nu va lasati descurajati de tot.

Patagonia Chilena este destinatia pe care cei mai multi nu o rateaza. Vorbim de parcul national Torres del Paine, unde se face un trek de cateva zile din care te intorci cu cele mai ireale fotografii pe care le-ai facut in viata ta. Torres del Paine se afla in extremitatea sudica a tarii, iar punctul de intrare este Puerto Natales, un oras in care se ajunge mai usor din Argentina decat din Santiago, fiind intr-o zona in care teritoriul chilian e doar fiorduri, si toate autobuzele care vin din Nordul tarii trec prin Argentina. In Patagonia, ati ghicit, e bine sa te duci vara, ideal in ianuarie-februarie, chit ca e sezon turistic si preturile sar si calul si calaretul. Pentru ca stiu turistii ce stiu, din martie-aprilie si pana in noiembrie maximele cu greu sar de zero grade in timpul zilei, iar cum e sa iti petreci noaptea la cort acolo nici nu vreau sa imi imaginez. Pentru shopaholici, atractia principala din Patagonia va fi Zona Franca din Punta Arenas, una dintre cele doua zone comerciale scutite de taxe in Chile (daca aveti parfumuri de cumparat, stiti de unde!).

Putin mai la nord (adica la 18-20 de ore de autobuz) se afla regiunea lacurilor, poate cea mai idilica din tara aia. Destinatiile principale sunt Pucon (unde te poti catara pe un vulcan activ, daca prinzi vreme buna si ai rezistenta de bacterie), Puerto Varas, Frutillar, iar cine vrea sa vada marea poate sa mearga la Niebla. Clima e relativ temperata acolo, dar cu foaaaaarte multe precipitatii, asa ca si acolo e de dorit sa ajungeti vara, desi daca aveti drum prin Chile in lunile intermediare (octombrie-decembrie si in mai mica masura martie-aprilie) nu e cazul sa eliminati zona de pe lista doar pentru ca nu e cald.

Santiago si Valparaiso se afla in centru, si, daca sunteti genul care simte nevoia sa evadeze din Bucuresti cand se anunta cod galben de canicula, s-ar putea sa aveti aceeasi reactie si daca aterizati la Santiago in februarie. Vestea buna e ca Valparaiso, fiind la ocean, e mai racoros si e la doar doua ore de autobuz de capitala. Vestea si mai buna e ca este incredibil de pitoresc, si odata ajuns acolo nu prea ai chef sa te intorci in zaduful din Santiago. Daca nu aveti posibilitatea sa va luati un concediu in vara australa, insa, primavara si toamna vremea e mai blanda. Singurele luni care ar cam fi de evitat sunt iunie-august, cand cantitatea de precipitatii va cam tintuieste in hotel.

La sase-sapte ore la nord de Santiago, incepe Atacama, cel mai arid desert din lume, unde nu trebuie sa fii doctor in climatologie  mondiala ca sa-ti dai seama ca nu prea ploua des, asa ca poti calatori tot timpul anului. Desi daca ajungeti in decembrie-martie s-ar putea sa fiti surprinsi. Placut sau neplacut, depinde de asteptari si preferinte, pentru ca e sezonul ploios in desert. Temperaturile sunt foarte ridicate vara, in timp ce in restul anului se calmeaza. Iar noptile sunt nu friguroase, ci geroase tot timpul anului. Destinatia-vedeta din desert e San Pedro de Atacama, un sat cu aer semi-boem, pe care personal l-am gasit cam overrated, in centru aproape neexistand o casa care sa nu gazduiasca o agentie de turism sau un magazin de suveniruri kitsch. Vestea buna e ca tocmai puzderia de agentii face ca San Pedro sa fie cel mai bun punct de pornire (nu ca n-ar fi singurul, dar sa trecem peste) catre splendorile naturale pentru care Atacama e atat de celebru. Iar vestea si mai buna e ca preturile excursiilor practicate de agentii nu sunt chiar prohibitive (concurenta obliga), dar mai multe detalii intr-un episod viitor.

La nord de San Pedro ajung in principal doar cei care au in plan sa treaca in Peru. Arica si Iquique sunt orasele cele mai mari, si merita sa treceti pe acolo nu doar pentru ca in Iquique se gaseste a doua zona duty-free din Chile, ci si pentru a va bucura de peisajele andine pe care le gasiti in apropiere de San Pedro, fara insa a va lovi de convoaie de turisti care au avut aceeasi idee ca voi.

Iar despre Insula Pastelui, care administrativ face parte din Chile, in alt episod viitor. :)

Cu autobuzul in Chile – ce? cum? cat?

Cand vine vorba de calatoritul cu autobuzul in Chile, am doua vesti pentru voi. Una buna si una proasta. Nu stiu exact pe care vreti s-o ascultati mai intai, eu v-o zic pe aia proasta: drumurile sunt lungi. E normal sa petreceti in autobuz cate 18-20 de ore intre destinatii. Da, va asteptati la asa ceva, nu? Bun, acum vestea buna. De fapt stati, ca am doua. Prima e ca autobuzele sunt punctuale, comode, cu aer conditionat, televizor la care se difuzeaza blockbustere hollywoodiene si toaleta. Calatoria este, deci, suportabila. A doua este ca, daca ati calatorit inainte prin Argentina si v-ati lovit (de v-au iesit vanatai) de preturile exorbitante de la autobuzele de acolo, in Chile veti rasufla usurati. Autobuzele sunt la jumatate de pret, de multe ori chiar de trei-patru ori mai ieftine decat in tara vecina. O cursa de 20 de ore la semi-cama (scaune rabatabile) va costa intre 20-30 de euro. De exemplu. Iar tarifele pot varia, uneori companiile de autobuz introduc reduceri pe anumite curse, e bine sa va informati cu cat mai putin timp inainte de plecare.

Companiile de autobuz considerate cele mai bune sunt:
Tur Bus – www.turbus.cl
si Pullman Bus – www.pullman.cl
Pe site-urile celor doua companii va veti putea informa asupra orarelor si a tarifelor practicate. E util de stiut ca Pullman Bus opereaza sub mai multe branduri, dar asigura un anumit nivel de calitate pe toate cursele, indiferent de brand. Mentionez ca niciuna dintre companiile din Chile nu le ofera mese calde pasagerilor, spre deosebire de cele argentiniene, ci doar o gustare usoara, asa ca la curse mai lungi e bine sa veniti cu un sendvis pregatit de dinainte.

Atentie, in multe orase, companiile de autobuz au si autogara proprie, in afara de terminalul de autobuze central. De regula autobuzul va pleca din autogara orasului, va face o oprire in autogara companiei si va pleca spre destinatie. In unele cazuri e mai bine sa coborati la terminalul companiei, in alte cazuri la cel al orasului; interesati-va in prealabil care terminal e mai aproape de centru, sau de zona in care aveti cazarea.

Cu cat timp inainte e recomandabil sa va cumparati bilet? Eu as spune ca pentru cursele lungi cu o zi, doua inainte de plecare e ok. La cursele scurte va puteti prezenta la ghiseul de bilete in ziua plecarii, nu e cazul de cumparat in avans.

Iar daca nu aveti timp sau rabdare sa suportati drumurile interminabile in autobus? Exista optiunea avion. De la Santiago inspre Patagonia puteti lua avionul pana la Punta Arenas, pentru regiunea lacurilor veti cobora la Puerto Montt, iar daca vreti sa mergeti in Atacama, veti zbura spre Calama. Veti gasi curse cu:
Lan Chile – www.lan.cl
si Sky Airline, linia aeriana low-cost: www.skyairline.cl

In interiorul oraselor si pe distante interurbane scurte, de multe ori e mai practic sa folositi colectivos. Ce sunt? Un fel de maxi-taxi-uri. Adica taxi-uri pe care le impartiti cu mai multe persoane. Au un pret fix, mai mare decat un bilet de autobuz, dar mai mic decat un taxi normal, si pleaca atunci cand se umplu.

Unde sa stai?

Oferta de cazare in Chile e mai redusa decat in Argentina, iar preturile sunt mai mari. O noapte de cazare la hostel costa intre 12-20 euro, in functie de anotimp si de destinatie. Rezervari eu zic ca nu e neaparata nevoie sa va faceti de dinainte daca nu sunteti genul planificator, decat in cazul in care ajungeti seara tarziu, in plin sezon turistic sau daca vreti sa aveti siguranta ca veti sta intr-un anumit loc. Altfel, stati linistiti, nu ramaneti pe drumuri.

In multe locuri exista optiunea hospedaje, adica cazare la particulari care au un spatiu de inchiriat. Uneori preturile sunt mai scazute decat la un hostel, alteori mai ridicate, n-am vazut sa fie o regula. Cum gasiti un hospedaje? Va gasesc ei, proprietarii asteapta deseori la terminalul de autobuze si ii abordeaza pe oricine vad cu fata de strain si rucsac in spate. Atentie, insa, unele hospedajes nu sunt tocmai centrale, iar conditiile din casa unei familii chiliene nu sunt tot timpul de cinci stele. Decizia e a voastra.

Alte informatii

Terminalurile de autobuze sunt in general curate, moderne, dar sa nu va asteptati sa gasiti un birou de informare turistica in fiecare oras, cum se intampla in Argentina.

Chile are o politica extrem de prudenta atunci cand vine vorba de adusul produselor de origine organica in tara. Nu veti putea intra cu fructe, legume, sandvisuri, etc pe teritoriu chilian, decat cu multe formalitati. Controlul bagajelor la frontiera este minutios si strict, amenzile sunt mari. Asa ca, daca planuiti sa intrati in Chile overland din Argentina, Peru sau Bolivia, vestea proasta este ca nu veti putea sa transportati kilogramul de mere cumparate la piata cu o zi inainte, si ca va trebui sa mancati banana pe care ati luat-o sa va astampere foamea, inainte de a ajunge la vama.

Iar daca vreti mai multe informatii, site-ul de informare turistica din Chile e destul de bine facut, intrati pe www.chile.travel si documentati-va dupa pofta inimii.

Ti-a placut articolul? Aboneaza-te la newsletter si primesti o data pe luna cele mai noi materiale pe mail.
Daca ai cont pe Facebook, hai să ținem legătura și acolo.

Tags

About the author

Paula

Paula a locuit până acum în România, Italia, Luxemburg și Chile, a pus piciorul în destul de multe țări de pe cinci continente, în 2012 s-a plimbat câteva luni prin America de Sud cu rucsacu-n spate, și este pasionată de muzicile africane.

7 Responses

  1. Ioana

    Am o mica intrebare. De fapt doua.
    1. Cate zile iti ia sa strabati in autobuz tara de la sud la nord? Asa, aproximativ…
    2. Cum arata sezonul ploios in Atacama? In afara de faptul ca temperatura din timpul zilei e mai mica?

    Reply
  2. Paula

    Multumesc, ceea ce sper eu e ca e cat mai util celor care planuiesc sa mearga in Chile, si ca n-am uitat nimic esential.

    Reply
  3. Paula

    Multumesc, Andrei. Sa stii ca daca mergi si in alte tari in afara de Chile, mai gasesti resurse si informatii pe Viajoa. Daca ai intrebari, nu ezita.

    Reply
  4. Andrei

    Grozav articolul. Imi place modul in care e scris si bineinteles continutul. Intentionez o calatorie in America de Sud cat mai curand, si postarea asta va fi punctul de plecare.

    Reply
  5. Florin P

    Da foarte mare dreptate cu rigurozitatea vamesilor legat de fructe si legume. Am trecut de cateva ori granita lor si nu am avut nicodata fructe s-au legume. S-a intamplat sa le uit in masina si atuncea le-au gasit. Cu un zambet se rezolva orice problema. Dar dreptate amenziile sunt mari.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *