Prima iesire cu bebe pe munte

5

ddcwwszf_171cwbsh6c5_bAvem un bebe, ne place sa mergem pe munte. Aparent cele doua se exclud, insa nu este deloc asa. Am sa va impartasesc din experienta unei saptamani de mai, la munte, cu un bebelus de 11 luni.

Unde mergem? Ce fel de trasee sa facem?

Desi Ra este un “copil purtat” nu puteam sti cum ar reactiona la ture lungi pe munte; sau daca ne-ar prinde vreo ploaie “sanatoasa”. Asa ca am hotarat sa o luam usor si sa experimentam in ture scurte si linistite, in care sa putem reveni la “baza” relativ repede. Am stat in Poiana Tapului si am facut trasee de 2-4 ore in zona. Cea mai lunga “tura” a fost de aproximativ 4 ore (gura diham, poiana izvoarelor, diham si inapoi la gura diham).

Cuminte in spate?

bebe_RaRa este un bebe activ; nu sta locului o clipa si vrea sa faca cat mai multe pe cont propriu. Stiam ca trebuie sa o “distram” din cand in cand ca sa stea linistita. Iata cateva idei pe care noi le-am aplicat:

Jucarii agatate de rucsac
Bineinteles ii dadeam jucarioare. Si asa au inceput genoflexiunile, caci la fiecare cativa pasi trebuia sa adunam cate ceva de pe jos. Am tras invataminte si a doua zi cele 2-3 jucarii erau legate frumos de o sfoara prinsa cu un carlig de rufe de rucsac. Le arunca dar nu trebuia sa ne mai aplecam. Plus ca nu mai stateam cu grija ca o sa se piarda. Alta viata.

Covrigeii de Buzau s-au dovedit indispensabili. Tari asa cum sunt, rodea la ei cu inversunare si o tineau destul timp ocupata (cred ca faceau bine la gingii).

Somnul este cel mai bun prieten al nostru. Cand doarme putem merge intins si mai relaxati.

Important este insa sa ajungem pe traseu inaintea perioadei de somn. Ra are primul somn al zilei undeva la 2 ore jumate dupa ce s-a trezit dimineata. Asa cum am constatat pe propria piele e important sa ajungem pe traseu inainte de a adormi. S-a intamplat de vreo 2 ori sa adoarma in masina inainte de a ajunge la intrarea pe poteca. La transbordarea din masina in spate se trezea fara sa isi fi facut pe deplin somnicul. Si atunci era mai maraita. Lectia nr 2: trebuie sa fim pe traseu inainte de a adormi.

Oglinda_SlingViewOglinda “SlingView”
Este o “oglinda” cu un snur ce se prinde de rucsac fara sa ii porti de grija. O foloseam din cand in cand sa ma uit la bebe in spate. O vad si eu, ma vede si ea, ne zambim si se linisteste. La munte pe poteca este in mod special utila deoarece nu poate merge cineva mereu in paralel pentru a vorbi cu bebe. In plus oglinda in sine a fost un obiect interesant care o tinea ocupata.

Mancare

La capitoul asta nu am avut nici un stres. Pentru Ra laptele matern este inca principala sursa de hrana; alaptez datorita beneficiilor enorme pentru sanatatea bebelusului, pe care nici o formula de lapte praf nu le poate egala (spre exemplu laptele praf nu contine anticorpi, cei proveniti de la mama fiind esentiali pentru protectia magaldetei).

Revenind la subiectul excursii, alaptarea face lucrurile mult mai simple si in calatorii, mai ales in astfel de ture scurte de o zi. Nu trebuie sa cari prea multe lucruri in plus, nu avem stres cu incalzitul, cu preparatul, etc.

Rabdare si flexibilitate

Cel mai important a fost probabil sa avem rabdare si sa fim foarte flexibili in privinta timpului si a obiectivelor. Am fost constienti ca zilele astea nu sunt dedicate atingerii varfulu X sau Y. Este pentru a ne bucura chiar si cu Ra de munte, de natura, este pentru a-i oferi bebelusului o experienta noua.

Am facut pauze pentru a se misca si bebe, pentru a explora, pentru a invata. Uneori odata dat jos, nu mai este asa usor sa il pui la loc pentru ca sunt asa de multe lucruri noi ce trebuie neaparat studiate. Asadar rabdare.

ManducaNe-am adaptat programul si in functie de cheful si starea bebelusului, si bineineles in functie de vreme.

Insa nici nu ne-am lasat descurajati de primul plans. Am trecut la un moment dat printr-o situatie mai grea. Nu a adormit la timp (povestea cu somnul de mai sus), si erau atatea lucruri incitante in jur – combinatia “ideala” pentru ca un bebelus sa fie marait si suparacios. Mi-a luat ceva timp sa o linistesc; i-am trimis pe toti cei cu care eram inainte ca sa fim singure; am mutat-o cu “Manduca”  in fata, i-am dat laptic. Cu rabdare, in cele din urma a adormit. Si restul turei a fost super.

Echipament

Am prins probabil cea mai ploioasa saptamana de anul asta. Asa ca am testat tot felul de combinatii de haine pentru ploaie (inclusiv un “cover pentru 4 anotimpuri“. O sa revin cu un articol special pe tema echipamentului.

Concluzii

O sa continuam sa mergem pe munte vara asta, incercand sa marim incet incet distantele. Speram ca pana la sfarsitul verii sa ajungem si sus pe varfuri, din cabana in cabana. Va tin la curent.

Articol scris de Cristina Marin

5 Responses

  1. Mircea

    Bravo! Ma bucur sa mai vad si pe altii cu copilul in rucsac :)
    Noi il ducem de la 6 luni in modul asta la munte si e cat se poate de fericit. Si noi!

    Reply
  2. Felicia Farcas

    Si eu am un bebe de 2.5 ani acum.
    L-am scos la aer de munte la 3 luni in Elvetia.
    Apoi am facut si ture de iarna de o zi cu cabana la pranz, avea 6 luni.
    Am facut si ture de vara de 2 zile cu dormit la cabana… nu e greu… e chiar mai usor in natura decat in 4 pereti acasa.

    La un an l-am pus pe schiuri, nici nu mergea in picioare.
    La 2 ani cobora singur 50 m de panta.

    Totul trebe inceput timpuriu ca sa evitam statul la monitor :(
    Nu mai spun de beneficiile de sanatate care vin din aceste iesiri in aer curat!
    Felicitari pentru articol.

    Felicia Farcas
    Animator de tabere si instructor de schi

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *