Vreau sa zbor!...in Vama

Nu-i asa ca va treziti fericiti dupa ce ati visat ca zburati? De cand ma stiu vroiam sa ma fac pilot sau sa gasesc o modalitate sa zbor. Sunt indragostita de ski pentru ca simt ca imi da cea mai apropiata senzatie de cea de zbor. Asa ca, de curand, am prins un nou microb. „Vreau sa ... sar cu parapanta!” imi spune creierasul meu de cateva luni incoace.

Poti sa faci un curs, sa iti cumperi echipament si sa devii pilot... sau poti sa zbori cu un pilot experimentat, in tandem.

Trebuie sa recunosc ca am cautat ceva vreme o modalitate pentru a sari in tandem. Din aprilie dau telefoane si intreb in stanga si in dreapta despre scoli si piloti. Am gasit ceva in Brasov, am gasit ceva in Gorj, dar nimic nu se lega cu programul meu sau cu zona Bucurestiului.

Weekendul trecut am plecat la mare destul de suparata (era weekendul in care planuisem cu prietena mea ca mergem sa sarim cu parapanta). Pentru ca n-am gasit niciun pilot dornic sa sara cu noi, am luat premiul de consolare – mersul in Vama in cel mai cald moment al verii.

Apa avea 30 de grade, iti era greu sa stai la umbra, dar noi ne-am bucurat de mirosul marii, de omleta de la Mitocanu’, de muzica de la Stuf, de ciori si de multe alte lucruri pe care le gasesti doar in Vama.

Am observat in prima zi o parapanta galbena, care plutea deasupra marii, sfidand muritorii de rand de pe plaja. Ce credeti? Era un pilot care zbura in tandem, cu “victima” la purtator. Am avut noroc (de obicei are o lista lunga de asteptare) si eu am plecat cu el cu masina (si cu parapanta) spre locul de decolare. Cosmin (am aflat cum il cheama dupa ce eram in aer) si-a luat licenta in 2006 si a renuntat la prima lui iubire – skiul – pentru parapanta.

Cum se intampla lucrurile? Esti ajutat sa intri in echipament (pare un scaun si se imbraca oarecum ca un rucsac) si asigurat. Pe “scaunul” din spate sta pilotul si iti da instructiunile de plecare: “orice-ar fi, sa alergi pana ne ridicam”; “sa nu te relaxezi pana nu suntem in aer”; “sa nu tragi de maneta asta”… si altele asemenea. Am fost foarte cuminte, l-am ascultat si eram in aer in mai putin de 30 de secunde. Asta deoarece parapanta era trasa cu ajutorul unui motor, se ridica suficient de sus ca sa pluteasca pe aripile vantului si apoi… ramanea acolo, cu noi cu tot.

Acolo sus ai avea timp sa-ti asculti gandurile, doar ca in astfel de momente ele nu spun decat “Whooa, cat de fain poate sa fie!”… “Zbor!” … “Mama, n-o sa crezi unde sunt!”

Imi amintesc din cele 10 – 15 minute: senzatia autentica de zbor, vantul mai racoros decat la sol, capsoarele mici-mici ale oamenilor ce inotau in mare, vederea nemaipomenita asupra marii si asupra malului bulgaresc, gandul ca trebuie sa zbor din nou!

Daca cel din spate e suficient de experimentat nu poti sa cazi in mare. Daca tu ii asculti sfaturile… nu cadeti unul peste altul la aterizare. (am primit aceste intrebari de fiecare data cand am povestit despre salt, asa ca am zis sad au direct raspunsurile)

* Site-ul unde il puteti gasi pe Cosmin este: http://fly2skies.com/pilot.html
* Aici am citit mai multe despre istoria acestui sport si despre ce inveti la un curs de initiere.
* Aici e site-ul unei scoli din Brasov si un magazin online cu echipamente.
* Tot cautand, am dat peste un concurs care se intampla acum, unde puteti vedea ce piloti experimentati avem si unde zboara ei

In speranta ca v-am molipsit si pe voi, astept impresii de zbor!