Craciun fara reni zburatori si "Ho, ho ho"

De mult ma bate gandul sa ajung in tarile scandinave si acum incep sa fiu din ce in ce mai convinsa ca iarna, in perioada sarbatorilor, ar putea fi momentul cel mai inspirat. Daca e zapada, sa fie multa, sa vad oameni cu fete deschise si sa primesc cadouri de la Nisse (Mos Cracinul local).

Iarna si noaptea din nord au inspirat sarbatori cu lumina si caldura. In Scandinavia, Craciunul este un antidot importiva intunericului, un moment special de magie in monotonia iernii lungi si reci.

Decembrie este perioada cea mai intunecata a anului in Scandinavia, cand noptile sunt cele mai lungi. In acelasi timp, este si momentul cand se schimba anotimpurile si se face trecerea la primavara. “Jul”(schimbare) sau Yule era o sarbatoare celebrata cu mult inaintea Craciunului crestin. Aceasta se baza pe observarea solstitiului de iarna, a momentului cand zilele incep sa se lungeasca si intunericul dispare treptat, lasand din ce in ce mai mult loc soarelui. Era o celebrare a intoarcerii luminii.

Adventul
Sezonul Craciunului incepe cu primul Advent (advent=din latina, numaratoarea inversa pana la nasterea luin Isus), prima duminica din decembrie. Adventul este, asadar, perioada dinaintea sarbatorii, cand oamenii incep sa isi decoreze casele si exteriorul acestora.

In tarile scandinave, adventul se intampla un pic diferit. In Danemarca, de exemplu, ghirlanda ocupa un loc important. Aceasta are 4 lumanari, aprinse pe rand in duminicile dinaintea Craciunului. In Suedia, in loc de ghirlanda se foloseste un suport pentru lumanari. Fie ca e vorba de ghirlanda sau de suport de lumanari, decoratiunile din crengi, pangligi si fructe uscate nu lipsesc.

Sf. Lucia
Lucia a fost o sfanta de origine italiana, din insula Siracuza care oferea mancare crestinilor saraci ascunsi in catacombele Romei. Pentru a avea mainile libere sa duca mancarea, folosea o coroana cu lumanari pe crestetul capului. In mod curios, aceasta sfanta este sarbatorita cu entuziasm in Scandinavia, mai mult decat oriunde altundeva. O explicatie ar fi ca pana si inainte de crestinism perioada corespunzatoare din decembrie a fost celebrata datorita solstitiului de iarna.

Festivalurile de Sf. Lucia se intampla pe 12-13 decembrie, mai ales in Suedia si Danemarca. In Suedia, fete imbracate angelic, in alb, purtand lumanari, ofera cadouri. O traditie moderna este alegerea unei Lucii regionale, pentru fiecare oras, precum si a uneia nationale. Aceste Lucii se plimba prin spitale si pe la casele de batrani si copii, cantand si impartind cadouri si pepparkakor (biscuiti traditionali).

Pentru tineri, Sf. Lucia este foarte populara in Suedia deoarece se organizeaza multe petreceri cu aceasta ocazie. Traditia vine de la faptul ca paganii se temeau de Lucifer, si in noptile de 12 si 13 ramaneau treji pentru a nu fi luati de stapanul intunericului. Cam asa au aparut treptat aceste petreceri, care acum sunt o ocazie buna pentru tineri de a se intalni inainte de a pleca sa sarbatoreasca Craciunul in familie.

Nici urma de Mos Craciun. Asta da supriza! Un pititc sau gnom pe nume Julenisse este cel care joaca rolul lui Santa in nordul batranului continent.

Treptat, comercializarea sarbatorii l-a apropiat tot mai mult pe Julenisse de Mos Craciunul pe care il stim noi. Cu toate acestea, varianta locala are o gramada de particularitati. Numele personajului este putin diferit in fiecare tara : jultomte in Suedia, julenisse in Norvegia, nisse in Danemarca, si joulupukki in Finlanda. Surprinzator este ca nu locuieste la polul nord ci intr-o padure, cel al danezilor vine din Groenlanda iar al finlandezilor din Laponia. Semineul nu are niciun rol in sosirea spectaculoasa a mult iubitei creaturi. Usa principala este punctul de intrare in casele oamenilor. Mosul scandinavilor nu este supraponderal si nu are reni zburatori. De obicei se plimba, pur si simplu cu sacul in spinare.