Cum am petrecut Saint Patrick's Day in Londra

Mi s-a parut haios ca voi apuca Saint Patrick’s Day in Londra. De abia facusem cunostiinta cu civilizatia englezeasca si se prevedea deja o alta intalnire culturala. Una mica, superficiala, dar demna de interes: intr-un fel se serbeaza St Patrick in Bucuresti, unde comunitatea de irlandezi e mica, in alt fel decurg lucrurile in Londra, unde comunitatea e mai mare si distanta de Patria Muma e mai mica.

Recunosc ca ma intrebam cat de dornici vor fi londonezii sa-i serbeze pe irlandezi, avand in vedere ca de-a lungul timpului i-au privit usor de sus.

Cum informatia a venit la mine dintr-o brosurica gen "unde sa mergi, ce sa faci in saptamana asta", am intrebat la receptie daca imi pot da mai multe informatii. Ca turist, intrebi un localnic in legatura cu ce, cum, unde. Ce localnic poate fi mai bun decat receptionerul, mai ales ca nu toate hotelurile au concierge (persoana special angajata sa ofere tot felul de info utile). Dar ..ghinion.

Nu numai ca nu puteau sa-mi spuna unde si cand, nici nu aveau habar ca s-ar tine o parada. Ne-am bazat asadar doar pe izvoarele scrise si ne-am dus la ora 10.50 in zona Wellington Arch, pe unde cica ar trece parada incepand cu orele 11. Ce parada? Aia de Saint Patrick's.

Aici lucrurile au inceput sa se inverzeasca. Nu numai iarba era verde, ci si oamenii. Palarii, mantouri, tricouri - mai ales tricourile. Incepuse sa fie ceva agitatie dar personajul principal nu aparea.

Din curiozitate am intrat in vorba cu un nene care vindea chestii irish. Din raspunsurile lui monosilabice si din atitudine am aflat ca e englez dar ca azi e irlandez; nu conta foarte mult, important era sa cumpere lumea.

In afara de zona vanzatorilor nu se misca nimic. Ne gandeam daca nu cumva am gresit ziua. Sau zona. Am intrebat in stanga, in dreapta si era a doua varianta. Next stop: Trafalgar Square.

Aici lucrurile intr-adevar se miscau. Piata goala de acum doua seri era plina ochi de lume. Un centru de interes major era scena pe care canta un boy band anonim pentru noi, astia de pe continent. Alt centru de interes era zona din dreapta, cum stai cu spatele la National Gallery, unde erau gheretele ce serveau Guiness si mancare traditionala irlandeza. Tare m-am bucurat in acel moment! Fish and chips incercasem deja, acum puteam sa ma laud acasa ca mancasem si chestii irlandeze. Am stat la coada, am salivat si apoi am incercat sa mananc un piure de cartofi (care mie imi iese mult mai bine) insotit de un carnat in sos inchis la culoare. Loz necastigator! Jumatate in burta, jumatate in tomberon. La bere am zis pas, caci mai aveam de mers in acea zi si imi dadea cu virgula daca adunam berea cu slaba rezistenta la alcool si cu faptul ca in Marea Britanie se circula invers.

A ramas sa ma zgaiesc la lume si sa-mi dau seama cine sunt aia de pe scena. Si mai mult ma atragea lumea. Imi placea cum multi si-au scos din garderoba hainele alea verde-arbore si cum fetele purtau bentite verzi, care in loc de urechiuse aveau frunze de trifoi. O vreme m-am uitat in jur incercand sa ghicesc care sunt irlandezi.

Recunosc ca nu am stat prea mult pe acolo. O parada suna bine, o manifestare in Trafalgar Square suna bine, mancarea suna si mai bine - pacat ca a dezamagit cand am ajuns sa o gust efectiv - dar mi-am reindreptat atentia spre Londra si londonezi, cu gandul proaspat incoltit ca intr-o zi o sa vina si randul Irlandei.

Totusi, care-i faza cu Saint Patrick's Day? Patrick este sfantul protector al Irlandei si ziua de 17 martie era o sarbatoare religioasa, care in timp s-a transformat intr-o sarbatoare a culturii irlandeze. Partea religioasa, care a ramas si azi, e ca irlandezii, catolici in marea lor majoritate, merg la slujba si apoi se duc acasa si mananca ce vor, fiindca e dezlegare la carne. Partea laica e ca lumea bea si, inainte sau dupa asta, nu mi-e clar inca, coloreaza apele in verde: cazul raului Hudson, a fantanii din fata Casei Albe sau a fantanii de la Universitate. A da, si se poarta culoarea verde. Si trifoii. Cica culoarea originala a Sfantului era albastru, care la un moment dat a devenit verde. Se spune, de asemenea, ca a folosit trifoiul ca simbol al Trinitatii cand le explica celtilor pagani despre ce vorbeste el de fapt.

De ce tinde Saint Patrick's Day sa devina dintr-o sarbatoare a irlandezilor una internationala, gen Halloween? Deoarece irlandezii au o diaspora mare. Si o bere buna. Si niste scriitori in cinstea carora chiar trebuie sa bem.

Asadar, ma duc sa beau o Guiness si dupa sa termin de citit Ulyse al lui Joyce. Sau invers.